Întâiul Căprar, bodyguard la Condamnatul Suprem

Este de  mulţi cunoscut, că pe vremurile nu demult apuse, cel ce deţinea gradul de căprar(caporal) în armata română, era cel mai hulit dintre soldaţi. Căprarul era de cea mai joasă speţă umană, cu un orizont cultural sub zero şi cu un limbaj suburban de toată jena. Căprar ajungea, de obicei, cel ce era lingăul numărul 1 al superiorilor, cel ce executa orice ordin, oricât era de înjositor, fără crâcnire şi fără a ridica privirea.

Deşi în armată, vremea acestora a cam apus, iată că, în societatea civilă mai există reminiscenţe de asemenea indivizi, care nu fac altceva decât să împroaşte cu mocirlă semenii de bună credinţă! Din păcate, unul dintre prototipurile rămase este chiar arădean şi mai rău de atât,chiar parlamentar. Un ales care, deşi în mulţi ani de mandat nu a făcut altceva decât să respire în Parlament şi să trăiască bine pe banii contribuabililor, fără să mişte un deget în folosul acestora, ba dimpotrivă, chiar să acţioneze împotriva lor. Dar şi mai trist este că acest căprar este şef al celei mai importante comisii de siguranţă al statului român şi preşedintele PSD Arad, care  fără pic de  ruşine, face zid, atât la propriu, cât şi la figurat, în jurul întâiului penal al ţării, dând din coate şi împingând cu brutalitate oameni care nu vor altceva decât să-şi manifeste opoziţia faţă de furăciunile la care este supusă ţara şi cei ce o locuiesc.

Astfel înţelege “Marele Căprar al Ţării” să-şi exercite rolul de prim slujitor al “Marelui Voievod Penal”!

T.B.