Odiseea unui învingător-CHRISTOS METSKAS

Miercuri, 13 decembrie, la ora amiezii, în sala Centenarului de la Complexul Muzeal Arad , a avut loc lansarea oficială a cărţii scrise de Radu Romanescu şi Ionel Costin despre viaţa şi activitatea sportivă a unui zeu al fotbalului arădean-Christos Metskas –cel care a jucat 217 meciuri în Divizia A pentru UTA Arad în perioada 1957-1969. A jucat cu uşurinţă atât pe postul de înaintaş sau mijlocaş, iar în ultima parte a carierei ca fundaş central.

A emigrat din satul Slimnitsa, regiunea Kastoria a Greciei anului 1947 unde se desfăşurau lupte între regalişti şi comunişti. A pribegit de la 12 ani, cu familia, prin Albania,Iugoslavia apoi România. Familia a fost despărţită, Christos şi o soră se regăsesc în România, parinţii ajung în Ungaria iar un frate în Polonia.

Apatrid fiind dar în grija statului român, începe să inveţe limba Română , în oraşele Oraştie, Ştefăneşti, Craiova, Bucureşti, Giurgiu. Învaţă carte dar se afirmă ca fotbalist talentat la o echipa din Giurgiu. De aici este ofertat şi adus la Flamura Roşie Arad, echipă care avea să se numească UTA Arad.

Echipa standard de atunci era – Coman-Szucs, Kapas, Seres, Farmati-Koszka, Petschovsky, Igna-Jurca, Tarlea,  Metskas, Taucean. Şi-a încheiat cariera de jucător la UTA în 1969. A jucat alături de garnitura de aur a ultimei generaţii care avea să câştige ultimele 2 titluri de Campioni ai României, adică Gornea, Biro, Bakos, Czako, Pozsony, Lereter, Petescu, Domide, Broszovszky…Apoi a antrenat şi a format alte generaţii de fotbalişti ai UTAei.  A lucrat pentru UTA până în 1990 când s-a pensionat dar a activat ,apoi, ca observator de joc în cadrul Asociaţiei Judeţene de Fotbal până în anul 2004. A ajuns la venerabila vârsta de 82 ani, mereu elegant, mereu cu zâmbetul pe buze.

Despre Metskas au avut cuvinte de laudă foşti colegi de echipă-Ion Pârcălab-”Metskas a fost, pe drept cuvânt, fratele meu mai mare, un OM deosebit”,Emil Floruţ- “Jucător muncitor, cu o bună viziune a jocului”, Gyuri Vaczi ,Old-Boys UTA- “ A reprezentat şi încă reprezintă UTA cu un deosebit devotament.”

A consemnat VIOREL MUSCĂ