Corifeii marii uniri comemoraţi la Arad la 1 an înaintea centenarului Marii Uniri de la 1918

Manifestările dedicate Zilei Naţionale a României de 1 Decembrie au început la cimitirul Eternitatea, acolo unde, începând cu ora 10.00, a avut loc ceremonia de depuneri de coroane la mormintele Corifeilor Marii Uniri: Vasile Goldiş, Ştefan Cicio Pop şi Ioan Suciu, ocazie cu care s-a oficiat un serviciu religios şi o defilare a gărzii.

Ștefan Cicio Pop s-a născut pe data de 1 aprilie 1865 la Șigău, Cluj şi s-a stins din viaţă la data de  16 februarie 1934, în localitatea  Conop, din judeţul Arad) a fost jurist și un om politic român, membru al PNR și mai apoi al PNȚ, deputat român în Dieta de la Budapesta, participant activ la Marea Unire din 1918, vicepreședinte al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, membru al Consiliului Dirigent deținând portofoliul apărării. Minstru de Stat pentru Transilvania, în Guvernul Alexandru Vaida-Voievod (5 decembrie 1919 - 12 martie 1920) precum și funcția de ministru de externe (9 ianuarie – 13 martie 1920) în același guvern. În cursul guvernărilor Iuliu Maniu a deținut funcția de președinte al Adunării Deputaților (23 decembrie 1928-30 aprilie 1931 și 10 august 1932-18 noiembrie 1933).

Vasile Goldiș s-a născut la 12 noiembrie 1862, în satul Mocirla, tată fiind-i Isaia Goldiș, preot în Mocirla, Seleuș și Cermei și mamă Floarea, fiică a preotului Ioan Cornea din Răpsig.

La 1 decembrie 1918 Vasile Goldiș a rostit la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia un discurs în care a relevat inevitabilitatea dezmembrării monarhiei austro-ungare și necesitatea unirii Transilvaniei cu România. Începând cu 2 decembrie 1918 a fost ministru al Instrucțiunii Publice în Consiliul Dirigent de la Sibiu, funcție pe care a exercitat-o până pe 17 decembrie 1918, când a fost numit ministru fără portofoliu în guvernul central de la București. Mandatul său de ministru al Instrucțiunii Publice în Consiliul Dirigent a fost preluat de Valeriu Braniște.

În perioada interbelică Vasile Goldiș a făcut parte din guvernele de la București conduse de I.C. Brătianu (1918-1919), Artur Văitoianu (1919-1920), Alexandru Averescu (1920-1926), a fost ales deputat al Partidului Național Român în circumscripțiile Radna (1919), Pecica și Ineu (1922).

Ioan Suciu (n. 1/14 decembrie 1862, Șiștarovăț, Arad - d. 1939, Chișineu-Criș) a fost un avocat, om politic, militant de seamă al mișcării de eliberare națională a românilor din Transilvania și unul dintre organizatorii Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918 și apoi unul din cei 15 membri care au alcătuit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria, în perioada 2 decembrie 1918 - 5 octombrie 1919, dată la care a demisionat pentru a deveni președintele Consiliului Superior de Agricultură din Cluj.

În anul 1889, Ioan Suciu a susținut examenul de avocat, după care și-a deschis în 1889 un birou avocațial la Arad, continuând să funcționeze ca avocat în cadrul Baroului Arad până în 1912.

În 1918, în calitate de membru al Consiliului Național Român Central (CNRC) a făcut parte, împreună cu Vasile Goldiș și Ștefan Cicio Pop, din delegația CNRC care a fost prezentă la Arad pentru tratativele cu delegația Consiliului Național Maghiar,condusă de ministrul Oszkár Jászi. În același an, a organizat Gărzile și Consiliile Naționale Române, a pregătit Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, devenind apoi membru al Marelui Sfat Național și al Consiliului Dirigent.

După unirea Transilvaniei cu România, a fost ales, în 1919, președinte al baroului avocaților din Cluj, iar în 1930 a devenit notar public în Ineu.



Ceremoniile dedicate zilei de 1 Decembrie continuă în centrul municipiului Arad.