Ordonaţa dată peste noapte de guvernul Grindeanu a scos în stradă sute de mii de români în şapte zile consecutive de protest, în multe oraşe din România, mai mari sau mai mici, vârful atingându-se duminică seara când estimările au dat cifra de 600.000 de români în stradă, iar în piaţa Victoriei aproximativ 300.000. Cifrele sunt aproximative pentru că este imposibil să poţi avansa cifre exacte în astfel de momente, mai ales că la astfel de mişcări care sunt întinse pe mai multe zile, oamenii vin şi pleacă, nu stau la un protest de la început până la sfârşit, iar estimarea este de fapt o „poză” la un moment „T”.

 

Protestele din ultimele zile sunt de departe cele mai ample din ultimii ani, sunt cele mai spontane şi cele mai frumoase şi paşnice, iar dovada acestei afirmaţii este desfăşurarea lor, fără incidente (cu excepţia unei zile când a fost evidentă implicarea unor factori externi), cu modul în care s-a demonstrat, cu calitatea oamenilor şi a mesajelor (cu micile derapaje inevitabile unor mişcări de o asemenea amploare), şi cu felul în care au arătat străzile după plecarea protestatarilor.

 

De ce au fost spontane?
 

Este limpede că aceste mişcări au fost spontane, argumentul este unul simplu, niciun partid nu a fost, nu este, şi nici nu va fi capabil în următoarea perioadă să mobilizeze atât de multă populaţie la un protest, mai ales într-un număr atât de mare de oraşe.
 

PNL, principalul partid de opoziţie, în momentul apariţiei ordonanţei, era într-o degringoladă destul de mare, era după un croşeu primit direct în barbă şi încă era la podea, încă era numărat de arbitru când s-a trezit cu „gogomănia” celor din PSD. Nici azi încă nu s-au trezit din uimirea gafei gigantice pe care Liviu Dragnea a orchestrat-o, nu le vină să creadă nici după şapte zile de proteste, că cei din PSD au fost capabili să facă o astfel de gafă.


PNL în momentul de glorie, la mitingul lor din Piaţa Victoriei, ultimul miting din campania prezidenţială a lui Iohannis, au avut undeva la 25.000 poate 30.000 din toată ţara veniţi,  din două partide atunci, este greu de crezut că ar fi capabil astăzi, după ce sunt principalii învinşi din 11 decembrie să fie capabili de o astfel de mobilizare şapte zile la rând.
 

USR este mult prea proaspăt, şi deşi este marele câştigător la ultimele alegeri, este un partid nou, încă fără o doctrină, încă neorganizat, şi fără structuri însemnate de partid, este greu să adune câteva mii la un miting, deci, nu se pune problema.


Forţa PSD, care este, sau era cel mai mare partid până mai ieri, s-a văzut la mitingul de pe Arena Naţională tot în anul 2014, la lansarea candidaturii lui Victor Ponta din anul 2014. Atunci, se vorbea de 70.000 de oameni din toată ţara, nici măcar ei nu sunt capabili să scoată 100.000 la un miting în câteva ore, şi asta doar din Bucureşti. Mai mult de atât, nici măcar în mediul virtual PSD nu a reuşit o mobilizare cu care să se laude, petiţia online pentru susţinerea guvernului Grindeanu a reuşit să strângă doar 54.000 de semnături în cinci zile.

 

 

Analizând niste realităţi simple şi logice pentru cei care nu sunt îndoctrinaţi sau interesaţi de un alt adevăr, e limpede că nicio forţă politică din România de azi nu poate mobiliza un număr atât de mare de oameni care să vină zi de zi la un protesc care, nici să nu fie al lor, absolut imposibil.

 

Cele  cinci teme de manipulare care au fost lansate în perioada protestelor

 

1.Soroşistii şi tema „plătiţii”

Tema Soros, a fost prima încercare de a decredibiliza mişcarea celor din stradă. Pe seama lui Soros, miliardarul american, a fost pusă retribuţia celor din stradă, acesta „mobilizând ” sume urişe de bani pentru a plăti manifestanţii. Asta a ţinut o vreme până când a fost evident că este o gogomănie, nici măcar cei mai înflăcăraţi susţinători ai lui Dragnea nu au mai putut crede asta când numărul manifestanţilor a crescut continuu.

Logica spune oricui că este o manipulare, pentru a reuşi să plăteşti o atât de multă lume, ai nevoie de un întreg aparat, de la transferuri de bani şi pănă la oameni care să umble cu plase de bani pe care să-i împartă, cu liste de evidenţă ca să nu plăteşti pe unul de două ori, şi cu o evidenţă a celor care şi „prestează” munca pentru care e plătit, iar asta presupunea ca cei care plătesc să fie în zona protestelor, banii se dau cu dovada „prestaţiei”, iar pentru ca să plăteşti o masă atât de mare de oameni, îti trebuiau mult prea mulţi oameni, ceea ce era imposibil să treacă neobservat de cineva, deci, o gogomănie.

 
 

2.Multinaţionalele

După ce povestea cu Soros s-a răsuflat şi nu a ţinut, într-o parte din media s-a strecurat o „informaţie” că multimaţionalele scot oamenii în stradă. O altă gogomănie, însă plecată de la un sâmbure de adevăr, într-adevăr, din multinaţionale au ieşit oameni, însă nu scoşi cu arcanul de la banda de producţie, ci au ieşit  cei care lucrează în birouri, corporatiştii cum mai sunt ei numiţi, cei până în 35-40 de ani, unii dintre ei nici măcar nu au mers la vot, probabil sătui de promisiuni şi de clasa politică, însă nu şi de revolta care te poate cuprinde când vezi astfel de derapaje.

 

 

3.Victimizarea

După ce povestea cu multinaţionalele s-a răsuflat şi ea şi nu a prea prins, mulţi membri marcanţi la nivel naţional şi local, au lansat tema „ameninţarea”, din ciclul, să ne victimizăm să creem emoţie. S-a reclamat faptul că ei şi familiile lor au fost ameninţate cu moartea, că viaţa le este pusă în pericol, încercându-se atragerea unei compasiuni şi mobilizarea propriului electorat, care îşi vede liderii ameninţaţi.
 

Un sâmbure de adevăr a fost în această poveste, pe internet, în special pe Facebook, a existat un val enorm de revoltă, transformată încet în ură din partea unor internauţi, şi da, conturile de pe reţelele de socializare a multor lideri naţionali şi locali ai PSD s-au umplut de epitete, şi „urări de bine” din partea multor internauţi, care  în spatele unei tastaturi şi a unui ecran, luaţi de valul protestelor, au „gratulat” în diferite feluri liderii PSD. Unele VIP-uri au fost nevoite să-şi închide temporar conturile de Facebook, cum a fost primarul general al capitalei, Gabriela Firea, iar o ieşire de victimizare a avut şi soţia premierului Grindeanu.
 

Unele dintre aceste derapaje pe internet însă au venit din partea unor conturi false, care erau şi din tabăra PSD, încercând această manipulare, dar nu numai, însă derapajul online nu s-a transformat în nici unul din cazuri, în fapte, lucru care este evident, altfel am fi aflat la breaking news.

 

4.Iohannis vinovat

Când temele de manipulare nu şi-au arătat roadele, s-a încercat pe un alt filon manipularea, Iohannis e vinovat, Iohannis a scos oamenii în stradă, Iohannis să oprească protestele. După anunţarea abrogării ordonanţei, lumea nu s-a oprit, duminică seara a fost momentul culminant al acestor proteste, 600.000 de oameni pe străzi în ţară, 300.000 în Piaţa victoriei, asta îti dă fiori reci pe şira spinării oricât de versat politician eşti, şi au început să arate cu degetul spre Iohannis, să-i oprească el. S-a recurs la acestă temă pentru că preşedintele a ieşit între protestatari în primele zile, iar acest lucru a fost speculat, deşi preşedintele nu a făcut nici un apel la proteste, nu a chemat nici o secundă oamenii în stradă, însă când au văzut că oamenii nu mai cer doar abrogarea ordonanţei 13, alţi fiori reci au trecut pe şira spinării unora.

 

S-a recurs şi la un miting contra preşedintelui, miting de care se vorbea la un post de televiziune, voalat ce-i drept, dar se sugera că ar fi oportun, chiar un realizator de emisiune spunea că până nu iasă 300.000 de oameni care să spună că „noi am votat” protestele „soroşistilor” nu vor înceta. Ce este drept, au ieşit 300.000 de oameni în stradă în Bucureşti, însă nu în zona unde spera acelaşi realizator TV, au ieşit tot în Piaţa Victoriei. Proetstul „spontan” de la Cotroceni, a adunat pănă în 1.500 de oameni duminică seara, a fost filmat de unele televiziuni din unghiuri favorabile pentru a da senzaţia de mai multă lume, iar în tot acest timp, în Piaţa Universitaţii, cei 300.000 de oameni au realizat poza anului care a făcut înconjorul lumii, poza zecilor de mii de telefoane aprinse.

 

 

 

 

5.Cele două Românii

 

După ce au apărut şi proteste în faţa palatului Cotroceni, s-a lansat tema: „cele două Românii”.

Sau „România ruptă în două”, sau „românii contra români”, o temă naţionalistă care îndemna la calm, la patriotism, la frăţie, la bună înţelegere, la pace socială, încercând să inducă în mintea colectivă, mai ales prin intermediul unor televiziuni, dar şi prin intermediul unor site-uri de ştiri „de casă” că există pericolul unui război civil, că ţara se destabilizează, că se pierd investiţii, că pleacă investitori. S-a trecut la tema „catastrofă” frica a fost introdusă ca temă principală, şi, ce trebuie remarcat, s-a încercat încălzirea unei ciorbe mai vechi, din cauza instabilităţii din ţară, leul se depreciază, iar cei care au credite în valută să se pregătească sufleteşte, că au de plătit mai mult la rate. În felul acesta s-a încercat de fapt, readucerea temei cu francul elveşian şi cursul de schimb, s-a încercat stimularea celor care aveau credite în valută, mutarea lor de partea „stabilitaţii”, a „liniştii” pe care o oferă un guvern stabil.
 

 

Ce este de remarcat?

Societatea civilă românească, adormită parcă într-un somn care părea de veci, a renăscut ca pasărea Phoenix, atunci când nu se mai aştepta nimeni, însă ce a fost cel mai uimitor pentru întreaga clasă politică, a fost felul şi momentul în care a renăscut, iar faptul că toate încercările de manipulare au eşuat lamentabil pentru prima dată în cei 27 de ani de la căderea comunismului, există speranţa că oamenii încep să nu  mai accepte orice şi oricum, ba mai mult au ridicat ştacheta pentru clasa politică la un nivel la care clasa politică trebuie să facă eforturi să se ridice, iar asta  este cea mai mare provocare lansată în cei 27 de ani de democraţie, iar cine nu va reuşi să ridice ştacheta, va avea mari probleme în următorii ani ca şi partid, acesta pare a fi mesajul cel mai important al acestor proteste din ultimele zile.
 

Mai mult de atât, se poate observa o maturizare a societăţii, unele televiziuni par a avea probleme cu unii clienţi care doresc să renunţe la contractele de publicitate cu aceste televiziuni, motivul principal fiind modul defectuos în care consideră ei că informează opinia publică. România TV a redactat o scrisoare către clienţii lor în care încearcă să-i linişteacă şi să-i asigure că sunt echidistaţi.

 

Vezi scrisoarea România TV