Rândurile de mai jos sunt despre Ioan Igna, ultimul arbitru român, care a arbitrat la un Campionat Mondial de Fotbal. Și despre cum a schimbat românul regulile jocului.

Toți arbitri, mai ales la fotbal, îndeplinesc o funcție ingrată, fiind, aproape mereu, între ciocan și nicovală. Arbitrajul, la fotbal sau la alte sporturi, este o activitate care, cel puțin în ultimii ani, îmbracă un caracter total profesionist. Arbitrii se antrenează, merg în cantonamente, fac pregătire specifică și au rigori destul de drastice, din punct de vedere al pregătirii fizice și tehnice.
În fine, nu voi face apologia oamenilor cu fluier. Totuși, istoricește vorbind, arbitri români au avut prestații apreciate la nivel internațional. La fotbal de exemplu, Ioan Igna a intrat în istorie din cauza unei spețe specifice.


Cum a intrat Ioan Igna în istorie ?


Era în 1986, la Campionatul Mondial din Mexic, sfertul de finală Franța – Brazilia. Un meci de colecție, în care au ratat penalty-uri nume mari ca Platini, Zico sau Socrates.
S-a ajuns la loteria penalty-urilor, după 1-1 în prelungiri. Loviturile de departajare din punctul de pedeapsă nu erau încă legiferate până la cel mai mic detaliu. Intraseră de curând în regulamente și reprezentau o chestiune încă în dezbatere.

Ioan Igna



În seria de stabilire a calificatei în semifinale, i-a venit rândul francezului Bellone. Acesta a șutat puternic, în stâlpul porții din stânga lui Carlos, goal-keeper-ului brazilian. Mingea a sărit spre teren și s-a lovit de spatele portarului, care încă nu terminase rotația după plonjon. De acolo, buclucașa sferă a ricoșat în plasă. Igna al nostru a avut fracțiuni de secundă la dispoziție să decidă dacă golul a fost valabil sau nu, neavând un precedent la dispoziție. Golul a fost validat, iar Franța s-a calificat în careul de ași, după un meci excepțional, rămas în istoria fotbalului ca unul din cele mai frumoase.


După aceea, comisiile de specialitate întrunite au stabilit că Igna a procedat corect, iar Legile Jocului au fost completate cu propozițiile de rigoare. Același Igna a arbitrat apoi o semifinală de Campionat European în 1988, RF Germania – Olanda 1-2, în care a acordat câte un penalty la fiecare (la fel ca în finala Mondialului din 1974, între aceleași).


Cine a venit după Ioan Igna ?


Ioan Igna a fost ultimul arbitru român care a oficiat la nivel mare, prin cele două performanțe notate mai sus (a nu se confunda noțiunea de arbitru cu cea de arbitru asistent unde l-am avut pe Nicolae Grigorescu ceva mai recent).

In 2016, la turneul final al Campionatului European si la Olimpiada de la Rio, l-am avut pe Ovidiu Hațegan, în brigadă completă. Este, dacă vreți, o continuare a tradiției, deoarece înainte de Igna a fost Nicolae Rainea, o altă legendă a arbitrajului românesc.

Știu, arbitrii nu sunt iubiți și de multe ori sunt personaje controversate. Dar trebuie să le recunoaștem utilitatea și, în al doilea rând, să le apreciem contribuțiile dacă nu și valoarea…

Arădeanul Hațegan, al 16-lea arbitru din lume în anul 2016

Ovidiu Haţegan s-a clasat pe locul 16, cu 3 puncte, în clasamentul arbitrilor pe anul 2016, întocmit şi dat publicităţii, luni, de Federaţia Internaţională de Istorie şi Statistică a Fotbalului (IFFHS).
 

În vârstă de 36 de ani, „centralul” arădean a participat în premieră la turneul final al Campionatului European din Franţa şi a mai arbitrat în acest an meciuri din Liga Campionilor, Europa League, Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro şi din preliminariile Cupei Mondiale din 2018.
 

Haţegan a devenit primul arbitru român prezent la un turneu final după 16 ani (ultimul fusese Nicolae Grigorescu, la Euro 2000) şi primul „central” din ţara noastră care fluieră la o competiţie majoră de la Ioan Igna, în 1988, de asemenea la Euro.
 

 

Ovidiu Haţegan




Sursa: sport365.ro / digisport.ro