Am stat de vorbă cu Laura Bejan, un om energic, care de cinci ani şi-a dedicat o mare parte din timp, energie şi creativitate celor în nevoi, celor care au fost uitaţi de cei apropiaţi lor, dar în special celor care trec prin momente de cumpănă.


Ghidul Arădean: Cu ce te ocupi in viata de zi cu zi?

Laura Bejan: Deşi de meserie sunt profesor, nu am profesat niciodata în învatamânt, şi asta deoarece, imediat după terminarea facultăţii, am decis să lucrez pe cont propriu. Gestionez o afacere de familie din anul 2005. Nu ştiu dacă acest lucru neaparat mă şi implineşte, pentru că, undeva în suflet, imi lipseşte munca cu copiii. Compensează însa partea cu voluntariatul care îmi oferă această şansă şi de care încerc să “profit” la maxim.

 
 

G.A.: Spune-ne despre tine câte ceva Laura (câti ani ai, casatorita, copii daca ai,  pregatire etc)

L.B.:Am absolvit liceul la Chisineu –Cris, apoi am urmat cursurile Facultaţii de Istorie din cadrul Universitatii din Oradea. Am 35 de ani, sunt căsătorită de 11 si nu am copii.

 
 

G.A.: Esti cunoscută pentru acţiunile caritabile la care ai participat alături de mai multe ONG-uri, ce te-a determinat să te apleci spre această zonă a ONG-urilor, a voluntariatului?

L.B.: Cred că fiecare dintre noi avem momente când ne întrebăm care e rostul nostru pe această lume, de ce ne trezim dimineaţa, ce ramâne în urma noastra? Voluntariatul îţi oferă şansa de a-ti “regla” lipsurile din viata, pentru că îţi da posibilitatea de a te integra într-un grup cu preocupari comune, alături de oameni care îţi seamănă prin ceea ce fac şi alături de care îţi găseşti motivaţia de a lucra cu zâmbetul pe buze. Nu ai obligaţii, nu există presiune, faci cât poţi şi cum poţi. Tu alegi.

 
 

G.A.: De unde crezi că  vine  această aplecare spre cei în nevoi?

L.B.: Pentru că îmi place să ajut oamenii….pur si simplu.  Îmi place să văd şi chiar vreau să cred asta, că acolo unde pun mâna se şi vede ceva.

Dar, totuşi…nivelul de sărăcie din Romania mă sperie, şi nu pot sta cu mâinile în sân.

Probabil ca pe mulţi dintre noi ne strabate, din când în cand, un oarecare sentiment de vina pentru că nu facem nimic sau nu facem îndeajuns pentru săracii pe care-i vedem. Ne aducem deodata aminte că avem mai mult decât strictul necesar, în vreme ce alţii nu au ce mânca ori dorm în strada. Numai ca, de regula, alungăm rapid acest gând. Filantropia e pană la urmă….o datorie morala. 

G.A.: Când ai descoperit această aplecare spre cei în nevoi?

L.B.: Îmi doream să fac ceva încă din studenţie, dar nu am găsit efectiv grupul căruia să mă alătur. După ce m-am întors acasă, în Arad, am găsit, prin intermediul Facebook-ului o doamnă care activa în sfera volutariatului. Am luat legătura cu dânsa şi astfel, pe data de 1 iunie 2013, am avut prima experienţă în calitate de voluntar cu “acte in regula”.  M-a impresionat atitudinea celorlalţi voluntari, iar optimismul lor m-a motivat mai mult ca niciodată să continui.
 

 

G.A.: Acţiunile umanitare au o plajă largă de activităţi, în ce zone activezi cu preponderenţă, aici ne referim mai exact în ce fel de acţiuni umanitare te implici?

L.B.: Nu ştiu dacă pot spune că activez cu preponderenţă într-o anumită zona. Este drept, la începutul activităţii în calitate de voluntar, m-am axat mai mult pe copii, dar asta nu înseamnă că dacă am ocazia nu-mi îndrept atenţia şi spre vârstnici. De cate ori văd vreun bătrân mă trec un pic fiorii. Nu ştiu de ce, dar am aşa o emoţie aparte când vine vorba de ei…poate din cauza că am fost crescută de bunica, părinţii fiind ocupati cu serviciul.

 
 

G.A.: Care consideri că a fost cea mai de succes acţiune pe care ai organizat-o sau la care ai participat?

L.B.: Voluntariatul te ajuta să îţi îndeplineşti şi unele vise. Când am fost mica, la noi la Şimand, primăria a organizat un spectacol cu mai marii cântăreţi ai muzicii populare româneşti (Furdui-Iancu, Veta Biris etc). Căminul cultural din localitate este unul foarte mare şi,  impresionată fiind de câtă lume am văzut acolo (nu mai văzusem atâta până atunci) mi-am zis aşa: “Când o să fiu mare o să organizez şi eu un astfel de eveniment aici la care să vină tot atât de multa lume”. Am reuşit acest lucru în urmă cu doi ani, când am organizat spectacolul “Simăndanii au talent” (la care au venit peste 600 de persoane). Cred că este cea mai de succes acţiune pe care am organizat-o.

 

 

G.A.:Recent ai organizat un concert caritabil pentru o fetiţă de 4 ani, povesteşte-ne despre acest gest extraordinar pe care l-ai făcut.

L.B.: Deşi nu sunt încă părinte, sunt conştientă de faptul că un părinte nu doreşte decât să işi vadă copilul sănatos şi fericit. Am cunoscut-o pe mama Carlei în liceu. Nu am fost cele mai bune prietene , dar ne-am înţeles întotdeauna bine, motiv pentru care în momentul în care mi-a cerut ajutorul nu am putut spune “Nu”. Fetiţa ei suferă de tetrapareză spastică şi paralizie cerebrală, şi are nevoie continuă de tot felul de terapii. Cum bani nu sunt destui niciodată, am organizat acest concert, deoarece în februarie 2017, micuţa are programare la Târgu Mureş, pentru terapia hiperbara, terapia care până în prezent a dat cel mai bun rezultat în cazul ei. Şi dacă tot se văd progrese, nu putem rămâne nici noi, cei din jurul ei, indiferenţi.

 

G.A.: Am înteles că după  5 ani  de activitate alături de ONG-uri, ai decis să-ţi înfiinţezi propia asociaţie. Cum se numeşte ea şi în ce zone vrei să activezi cu noua ta organizaţie?

L.B.: Asociaţia pe care recent am înfiinţat-o, se numeşte ASOCIATIA PENTRU MAI MULTA UMANITATE. Prin intermediul acesteia îmi doresc  să duc mai departe ceea ce am făcut şi până acum şi, de ce nu? un pic mai mult.

Fie că e vorba de copii, fie ca e vorba de bătrâni, de persoane cu dizabilităţi, de oameni ai străzii sau de orice altceva, cei din asociatie vor spune PREZENT acolo unde pot şi acolo unde e nevoie de ei.

 

G.A.: Ce proiecte, ce planuri de viitor ai? Ce pregăteşti în următoarea perioadă?

L.B.: În general, nu imi place sa vorbesc de planuri de viitor şi asta pentru că nu prea le fac. Când îmi vine o idee, fac rapid un plan de bataie, apoi actionez. Este mai bine asa. De câte ori am făcut planuri mari de viitor, nu prea mi-au ieşit sau mi-au ieşit într-un mod total diferit faţă de cum preconizasem. Prefer ca totul să fie aşa mai….spontan.

Totuşi, până la sfârşitul anului, merg, împreună cu voluntarii din Asociatie, la centrele de vârstnici cu colinda, iar mai apoi la împărţit pachete pentru copiii sărmani de sărbători.

La anul, cine stie? Vedem….

Nu mi-a placut niciodata ideea conform căreia de Sărbatori trebuie să fim mai buni. De ce doar de Sărbători? Un copil sărac nu mănâncă doar de Crăciun, aşa că vă îndemn să le faceti o bucurie în orice altă zi din an, nu neaparat de Crăciun. De exemplu, ASTĂZI !

 

Sţim că astăzi este ziua ta de naştere, şi implineşti frumoasa vârstă de 35 de ani. Îţi spunem şi noi LA MULŢI ANI, multă putere de muncă, multe idei pentru acţiuni frumoase, dar în special putere de muncă.  Mulţumim pentru timpul acordat Laura.