I se spunea „Bombardierul”. Arădeanul Ștefan Auer - unul dintre fotbaliștii europeni legendari, poate cel mai important al vremurilor sale. Născut la 30 mai 1905, cu numele Avar István (pe care l-a folosit și în campionatul Ungariei), a jucat în ambele echipe naționale, cea română și cea ungară. A încetat din viață la vârsta de 72 de ani.
A fost cel mai bine plătit fotbalist al generației sale, în Ungaria. O adevărată vedetă, iubit de oameni, cu o viață mondenă urmărită până și de revistele de teatru. Microbiștii opreau trenul cu care mergea la meciuri, doar să il vadă la geamul vagonului. Era un fenomen. Un fenomen plecat de la Arad!
A început cariera la AMEFA Arad, legitimat la vârsta de 14 ani, ca portar. Ca junior a trecut pentru o scurtă perioadă la USE Sântana. Din poartă a ieșit pe teren și s-a dovedit genial. Se pare că talentul pentru fotbal era ereditar, pentru că fratele lui Ștefan (Ricsi, cum era alintat de prietenii), Auer Pubi, era o extremă talentată la AMEFA. Cei doi frați au jucat o vreme împreună și au marcat ambii goluri, în aceleași meciuri, împotriva adversarilor AMEFA-ei.
În 1921 Auer Ricsi juca deja cu gol la echipa mare, o performanță incredibilă în contextul în care AMEFA era deja un pilon solid al fotbalului românesc.
I se spunea „Bombardierul”, pentru că niciun portar nu rezista șuturilor sale. A marcat împotriva Olandei, Italiei, Angliei, Germaniei, Elveției iar în campionatul românesc și în echipele naționale pentru care a jucat are mai multe goluri decât prezențe.
La vârsta de 21 de ani, la începutul stagiului militar, era transferat la Colțea Brașov, echipă a armatei, unde a jucat doar un sezon, ajungând de acolo la Ujpest, la Budapesta, echipă pentru care a stabilit noi recorduri de performanță. Contractul cu formația din Ungaria a fost semnat la Arad, la Hotelul Crucea Albă.
Debuta pentru Ujpest în decembrie 1927, în cadrul unui turneu internațional în Ungaria. La primul său meci în tricoul budapestan, Auer marca cinci goluri împotriva Veneției. A doua zi, a înscris singurul gol al meciului în care Ujpest bătea campioana Italiei, Bologna, la ea acasă. La Budapesta i-a fost schimbat și numele, din Auer (cu rezonanță evreiască) în Avar, într-un Ungarie în care accentele antisemite primeau tușe tot mai profunde.
În perioada 1927-1936 a jucat în 149 de meciuri și a marcat 161 de goluri. Din capitala Ungariei a ajuns în capitala României, la Rapid București, pentru care a jucat 69 de meciuri și a marcat 50 de goluri, între sezoanele 1937-1941. Și-a încheiat cariera la Kaposvár, ca jucător și antenor, rămânând în istoria fotbalului maghiară ca unul dintre cei mai talentați și prolifici fotbaliști dinaintea războiului.
A jucat două meciuri pentru echipa națională a României, marcând trei goluri. Pentru naționala Ungariei a jucat de 21 de ori și a înscris 24 de goluri.
În 1930 a făcut parte din echipa care a câștigat Cupa Campionilor Europeni, iar în 1929 a câștigat Cupa Campionilor Europei Centrale. În anul 1934 a jucat și la Campionatul Mondial, pentru echipa Ungariei, în Italia. Palmaresul său mai cuprinde două titluri naționale și cinci cupe ale României, patru titluri naționale în Ungaria. În sezonul 1939/1940 a fost golgheterul campionatului României, pentru Rapid. După retragerea din activitatea fotbalistică, a antrenat trei echipe: selecționata B a României, Rapid București și Kaposvár (Ungaria).
„Unul din cei mai comentați jucători ai noștri în momentul de față este desigur Auer. Unul din elementele de elită și de mare valoare pe care le-a produs soccerul român. Auer face parte din galeria jucătorilor „epocei de aur“ a foot-ballului român. Laurii gloriei i-a culest din plin făcând o carieră strălucită, care l-a făcut cunoscut Europei întregi: Roma,Praga, Paris, Viena, Madrid, etc îl cunosc pentru că i-au aplaudat știința și calitățile, iar portarii s’au înfricoșat ori de câte ori l’au avut ca adversar. Matchuri nenumărate a câștigat Ungariei, în echipa căreia a fost o vedetă de prim rang”, scria ziarului Capitala, în noiembrie 1936.
Deși a plecat de la Arad de tânăr, a rămas totuși conectat la viața orașului de pe Mureș. Aici și-a cunoscut soția, Kerekes Ella, la ștrand. S-au căsătorit în iunie 1930. Și tot aici trăia familia sa și familia soției. De aceea, revenea des la Arad, iar cu ocazia vizitelor sale din sezonul estival nu rata ocazia să meargă la ștrand.
În ”civil” avea meseria de tehnician proiectant la fabrica de zahăr din Kaposvár, fiind un pasionat al desenului tehnic. Înaintea perioadei comuniste, deținea la Kaposvár un magazin de pielărie, chiar pe strada centrală.
În anul 1943 a fost convocat pentru serviciul militar și trimis pe front. Este capturat, însă, rapid, și ajunge într-un lagăr pentru prizonierii de război, unde stă cinci ani. Revenit la Kaposvár, se implică din nou în fotbal, ca antrenor.
S-a retras din cariera de jucător la vârsta de 46 de ani, când a jucat ultimul meci pentru Kaposvár.
I se spunea „Bombardierul”. Arădeanul Ștefan Auer - unul dintre fotbaliștii europeni legendari, poate cel mai important al vremurilor sale. Născut la 30 mai 1905, cu numele Avar István (pe care l-a folosit și în campionatul Ungariei), a jucat în ambele echipe naționale, cea română și cea ungară. A încetat din viață la vârsta de 72 de ani.
A fost cel mai bine plătit fotbalist al generației sale, în Ungaria. O adevărată vedetă, iubit de oameni, cu o viață mondenă urmărită până și de revistele de teatru. Microbiștii opreau trenul cu care mergea la meciuri, doar să il vadă la geamul vagonului. Era un fenomen. Un fenomen plecat de la Arad!
A început cariera la AMEFA Arad, legitimat la vârsta de 14 ani, ca portar. Ca junior a trecut pentru o scurtă perioadă la USE Sântana. Din poartă a ieșit pe teren și s-a dovedit genial. Se pare că talentul pentru fotbal era ereditar, pentru că fratele lui Ștefan (Ricsi, cum era alintat de prietenii), Auer Pubi, era o extremă talentată la AMEFA. Cei doi frați au jucat o vreme împreună și au marcat ambii goluri, în aceleași meciuri, împotriva adversarilor AMEFA-ei.
În 1921 Auer Ricsi juca deja cu gol la echipa mare, o performanță incredibilă în contextul în care AMEFA era deja un pilon solid al fotbalului românesc.
I se spunea „Bombardierul”, pentru că niciun portar nu rezista șuturilor sale. A marcat împotriva Olandei, Italiei, Angliei, Germaniei, Elveției iar în campionatul românesc și în echipele naționale pentru care a jucat are mai multe goluri decât prezențe.
La vârsta de 21 de ani, la începutul stagiului militar, era transferat la Colțea Brașov, echipă a armatei, unde a jucat doar un sezon, ajungând de acolo la Ujpest, la Budapesta, echipă pentru care a stabilit noi recorduri de performanță. Contractul cu formația din Ungaria a fost semnat la Arad, la Hotelul Crucea Albă.
Debuta pentru Ujpest în decembrie 1927, în cadrul unui turneu internațional în Ungaria. La primul său meci în tricoul budapestan, Auer marca cinci goluri împotriva Veneției. A doua zi, a înscris singurul gol al meciului în care Ujpest bătea campioana Italiei, Bologna, la ea acasă. La Budapesta i-a fost schimbat și numele, din Auer (cu rezonanță evreiască) în Avar, într-un Ungarie în care accentele antisemite primeau tușe tot mai profunde.
În perioada 1927-1936 a jucat în 149 de meciuri și a marcat 161 de goluri. Din capitala Ungariei a ajuns în capitala României, la Rapid București, pentru care a jucat 69 de meciuri și a marcat 50 de goluri, între sezoanele 1937-1941. Și-a încheiat cariera la Kaposvár, ca jucător și antenor, rămânând în istoria fotbalului maghiară ca unul dintre cei mai talentați și prolifici fotbaliști dinaintea războiului.
A jucat două meciuri pentru echipa națională a României, marcând trei goluri. Pentru naționala Ungariei a jucat de 21 de ori și a înscris 24 de goluri.
În 1930 a făcut parte din echipa care a câștigat Cupa Campionilor Europeni, iar în 1929 a câștigat Cupa Campionilor Europei Centrale. În anul 1934 a jucat și la Campionatul Mondial, pentru echipa Ungariei, în Italia. Palmaresul său mai cuprinde două titluri naționale și cinci cupe ale României, patru titluri naționale în Ungaria. În sezonul 1939/1940 a fost golgheterul campionatului României, pentru Rapid. După retragerea din activitatea fotbalistică, a antrenat trei echipe: selecționata B a României, Rapid București și Kaposvár (Ungaria).
„Unul din cei mai comentați jucători ai noștri în momentul de față este desigur Auer. Unul din elementele de elită și de mare valoare pe care le-a produs soccerul român. Auer face parte din galeria jucătorilor „epocei de aur“ a foot-ballului român. Laurii gloriei i-a culest din plin făcând o carieră strălucită, care l-a făcut cunoscut Europei întregi: Roma,Praga, Paris, Viena, Madrid, etc îl cunosc pentru că i-au aplaudat știința și calitățile, iar portarii s’au înfricoșat ori de câte ori l’au avut ca adversar. Matchuri nenumărate a câștigat Ungariei, în echipa căreia a fost o vedetă de prim rang”, scria ziarului Capitala, în noiembrie 1936.
Deși a plecat de la Arad de tânăr, a rămas totuși conectat la viața orașului de pe Mureș. Aici și-a cunoscut soția, Kerekes Ella, la ștrand. S-au căsătorit în iunie 1930. Și tot aici trăia familia sa și familia soției. De aceea, revenea des la Arad, iar cu ocazia vizitelor sale din sezonul estival nu rata ocazia să meargă la ștrand.
În ”civil” avea meseria de tehnician proiectant la fabrica de zahăr din Kaposvár, fiind un pasionat al desenului tehnic. Înaintea perioadei comuniste, deținea la Kaposvár un magazin de pielărie, chiar pe strada centrală.
În anul 1943 a fost convocat pentru serviciul militar și trimis pe front. Este capturat, însă, rapid, și ajunge într-un lagăr pentru prizonierii de război, unde stă cinci ani. Revenit la Kaposvár, se implică din nou în fotbal, ca antrenor.
S-a retras din cariera de jucător la vârsta de 46 de ani, când a jucat ultimul meci pentru Kaposvár.
4.756 ron
4.194 ron
