În drum spre casă, bunica discută cu nepoțica cum a fost la școală. Obosită, lipsită de chef încearcă un răspuns sec, caracteristic unei generații tot mai introvertite. Totuși, la obișnuita întrebare adresată unui copil ”ce vrei să te faci când vei ajunge mare?” , îi răspunde că vrea să fie judecător. Nu răspunsul mi-a atras atenția, ci interesul nostru pentru ce va fi în viitor cu noi, cu cei apropiați, cu urbea noastră, cu lumea, cu ... tot. Va atinge omul perfecțiunea?
Despre perfecțiune vorbim când ne vom judeca onest propriile realizări în raport cu posibilitățile, când ne executăm la timp planuri realiste, când ne legiferăm bunele maniere ca și norme de conduită unanim acceptate. În acest scop, avem nevoie de școlarizare.
Instruirea se comportă ca o albie prin care cunoștințele dobândite curg încontinuu astfel încât lunca experienței va înstări peisajul societății. Continuând cu această potrivire, ar fi prea dificil să ne-o lărgim , dar am putea defrișa orice obstacol ce îngreunează procesul formării profesionale. În acest caz, anii adolescenței reprezintă aluviunile ce dau atât direcția cât și ritmul , contribuind decisiv spre domeniul în care își revarsă vrednicia. Ce aleg să devin în viață depinde în mare măsură de împletirea unor condiții minime: voință, motivație, împrejurări, dârzenie. După evaluarea oportunităților din această perspectivă vor rămâne doar câteva. Ce nu se potrivește cu propriul caracter, ce depășește limitele bugetului, ce implică sacrificii inutile, din listă mai tăiem pe cele atrăgătoare, dar intangibile. Cariera aleasă nu înseamnă nivelul atins, ci calitatea serviciilor oferite, nu înseamnă lumina reflectoarelor, ci rolul îndeplinit zilnic cu măiestrie în zona noastră de acțiune. Așadar, instruirea de care profităm din timp ne influențează ocupația, conturând un design plăcut tabloului vieții.
Având satisfacția realizărilor personale, fiorul gândurilor privind siguranța traiului ne îndeamnă să ne orientăm uneori privirile către fereastra viitorului. Orizontul încrezător la care ne așteptăm se întunecă la un moment dat când norii necunoscutului se apropie în analiza noastră. Fără să fim exagerat de îngrijorați, ne interesează cum va fi viața celor din casa noastră, a celor apropiați, a următoarei generații. Cuvinte rostite dintr-o inimă preocupată sincer de perspectiva cuiva , dar fără substanță, de genul ”o sa fie bine” sunt la fel de superficiale ca și cele ce exprimă o convingere exagerată, neîntemeiată, nerealistă. Ar trebui să admitem limita naturii umane ce constă în imposibilitatea de a stabili prin propriile mijloace cum vom trăi peste ani. Unele căi pur și simplu nu ne aparțin. Când analizăm trecutul, ne întoarcem privirea cu regret sau cu satisfacție la acțiunile societății, când ne alegem drumul, ochii noștri se îndreaptă înainte cu precauție, dar când vrem să aflăm detalii sigure în legătură cu viitorul nostru , mintea se înalță spre altă sursă.
Adresându-se unei elite a societății antice fără prea multe griji, un bărbat care a trăit diverse peripeții în călătoriile sale le-a oferit cheia succesului: să-și strângă astfel la loc sigur drept comoară o bună temelie pentru viitor, ca să apuce strâns adevărata viață.
Cele două cliente coboară cu grijă la destinație. Am felicitat-o pe copilă pentru dorința ei de a deveni un jurist. I-am spus apoi: " Ori de câte ori recunoști cu sinceritate greșelile copilăriei , te va recomanda o persoană onestă ."
Stelian Deaconu - taximetrist
În drum spre casă, bunica discută cu nepoțica cum a fost la școală. Obosită, lipsită de chef încearcă un răspuns sec, caracteristic unei generații tot mai introvertite. Totuși, la obișnuita întrebare adresată unui copil ”ce vrei să te faci când vei ajunge mare?” , îi răspunde că vrea să fie judecător. Nu răspunsul mi-a atras atenția, ci interesul nostru pentru ce va fi în viitor cu noi, cu cei apropiați, cu urbea noastră, cu lumea, cu ... tot. Va atinge omul perfecțiunea?
Despre perfecțiune vorbim când ne vom judeca onest propriile realizări în raport cu posibilitățile, când ne executăm la timp planuri realiste, când ne legiferăm bunele maniere ca și norme de conduită unanim acceptate. În acest scop, avem nevoie de școlarizare.
Instruirea se comportă ca o albie prin care cunoștințele dobândite curg încontinuu astfel încât lunca experienței va înstări peisajul societății. Continuând cu această potrivire, ar fi prea dificil să ne-o lărgim , dar am putea defrișa orice obstacol ce îngreunează procesul formării profesionale. În acest caz, anii adolescenței reprezintă aluviunile ce dau atât direcția cât și ritmul , contribuind decisiv spre domeniul în care își revarsă vrednicia. Ce aleg să devin în viață depinde în mare măsură de împletirea unor condiții minime: voință, motivație, împrejurări, dârzenie. După evaluarea oportunităților din această perspectivă vor rămâne doar câteva. Ce nu se potrivește cu propriul caracter, ce depășește limitele bugetului, ce implică sacrificii inutile, din listă mai tăiem pe cele atrăgătoare, dar intangibile. Cariera aleasă nu înseamnă nivelul atins, ci calitatea serviciilor oferite, nu înseamnă lumina reflectoarelor, ci rolul îndeplinit zilnic cu măiestrie în zona noastră de acțiune. Așadar, instruirea de care profităm din timp ne influențează ocupația, conturând un design plăcut tabloului vieții.
Având satisfacția realizărilor personale, fiorul gândurilor privind siguranța traiului ne îndeamnă să ne orientăm uneori privirile către fereastra viitorului. Orizontul încrezător la care ne așteptăm se întunecă la un moment dat când norii necunoscutului se apropie în analiza noastră. Fără să fim exagerat de îngrijorați, ne interesează cum va fi viața celor din casa noastră, a celor apropiați, a următoarei generații. Cuvinte rostite dintr-o inimă preocupată sincer de perspectiva cuiva , dar fără substanță, de genul ”o sa fie bine” sunt la fel de superficiale ca și cele ce exprimă o convingere exagerată, neîntemeiată, nerealistă. Ar trebui să admitem limita naturii umane ce constă în imposibilitatea de a stabili prin propriile mijloace cum vom trăi peste ani. Unele căi pur și simplu nu ne aparțin. Când analizăm trecutul, ne întoarcem privirea cu regret sau cu satisfacție la acțiunile societății, când ne alegem drumul, ochii noștri se îndreaptă înainte cu precauție, dar când vrem să aflăm detalii sigure în legătură cu viitorul nostru , mintea se înalță spre altă sursă.
Adresându-se unei elite a societății antice fără prea multe griji, un bărbat care a trăit diverse peripeții în călătoriile sale le-a oferit cheia succesului: să-și strângă astfel la loc sigur drept comoară o bună temelie pentru viitor, ca să apuce strâns adevărata viață.
Cele două cliente coboară cu grijă la destinație. Am felicitat-o pe copilă pentru dorința ei de a deveni un jurist. I-am spus apoi: " Ori de câte ori recunoști cu sinceritate greșelile copilăriei , te va recomanda o persoană onestă ."
Stelian Deaconu - taximetrist
4.756 ron
4.194 ron
