Pe 9 martie, creștinii ortodocși îi prăznuiesc pe cei 40 de mucenici din Sevastia, cetatea Armeniei. Românii îi numesc și „sîmți”, „mocenici” sau „măcini”.
În tradiția populară se credea că toți sfinții din calendar se strâng astăzi ca să participe la liturghie în sobor și că ei au grijă să alunge înghețul cuibărit prin pământ și apă.
Ca nu cumva frigul să zădărnicească sosirea timpului primăvăratic, gospodinele se fereau să facă treburi grele. Doar semănau ceapă, usturoi, varză, având convingerea că legumele semănate acum vor rodi de 7, ba chiar de 40 de ori mai mult.
Tot ele se întreceau în diverse practici magice, prin care căutau să țină la distanță șerpii de vitele din ogradă sau de casă: le stropeau cu mujdei sau înconjurau locuința cu cenușă scoasă din vatră sau cu „trențe aprinse”.
Se credea că primăvara va avea chipul și asemănarea zilei de Mucenici. Acestora li se mai spune și Moși fiindcă sărbătoarea lor cade la 9 zile după cea a Babei Dochia. Baba Dochia era rea tare, dar Moșii sunt buni: ei lovesc pământul cu ciocanele sau botele ca să iasă căldura la suprafață și iarba proaspătă să crească în voie. Când lovesc pământul, Moșii zic:
„Patruzeci de mucenici,
Patruzeci de sfinți voinici,
Dați cu bâtele-n pământ
Ca să tune (intre) frigul
Și să iasă căldura!”
Pe 9 martie, femeile fac „măcini”, „mucenici”, „bradoși”, „sfințișori”, copturi în formă de om, colăcel, albină sau porumbel. Odinioară, prin Moldova și Muntenia, erau duși la biserică în chip de dar al lui Dumnezeu sau erau împărțiți celor săraci, rudelor, copiilor, în amintirea celor plecați în tărâmul de dincolo.
Concurând parcă eroii cehovieni din nuvela „Martiri ai Anului Nou”, prin unele zone „martirii” de 9 martie, bărbații beau vârtos 40 de pahare, nici mai multe, nici mai puține, de vin sau țuică.
Sursa: Muzeul Național al Țăranului Român
Pe 9 martie, creștinii ortodocși îi prăznuiesc pe cei 40 de mucenici din Sevastia, cetatea Armeniei. Românii îi numesc și „sîmți”, „mocenici” sau „măcini”.
În tradiția populară se credea că toți sfinții din calendar se strâng astăzi ca să participe la liturghie în sobor și că ei au grijă să alunge înghețul cuibărit prin pământ și apă.
Ca nu cumva frigul să zădărnicească sosirea timpului primăvăratic, gospodinele se fereau să facă treburi grele. Doar semănau ceapă, usturoi, varză, având convingerea că legumele semănate acum vor rodi de 7, ba chiar de 40 de ori mai mult.
Tot ele se întreceau în diverse practici magice, prin care căutau să țină la distanță șerpii de vitele din ogradă sau de casă: le stropeau cu mujdei sau înconjurau locuința cu cenușă scoasă din vatră sau cu „trențe aprinse”.
Se credea că primăvara va avea chipul și asemănarea zilei de Mucenici. Acestora li se mai spune și Moși fiindcă sărbătoarea lor cade la 9 zile după cea a Babei Dochia. Baba Dochia era rea tare, dar Moșii sunt buni: ei lovesc pământul cu ciocanele sau botele ca să iasă căldura la suprafață și iarba proaspătă să crească în voie. Când lovesc pământul, Moșii zic:
„Patruzeci de mucenici,
Patruzeci de sfinți voinici,
Dați cu bâtele-n pământ
Ca să tune (intre) frigul
Și să iasă căldura!”
Pe 9 martie, femeile fac „măcini”, „mucenici”, „bradoși”, „sfințișori”, copturi în formă de om, colăcel, albină sau porumbel. Odinioară, prin Moldova și Muntenia, erau duși la biserică în chip de dar al lui Dumnezeu sau erau împărțiți celor săraci, rudelor, copiilor, în amintirea celor plecați în tărâmul de dincolo.
Concurând parcă eroii cehovieni din nuvela „Martiri ai Anului Nou”, prin unele zone „martirii” de 9 martie, bărbații beau vârtos 40 de pahare, nici mai multe, nici mai puține, de vin sau țuică.
Sursa: Muzeul Național al Țăranului Român
4.756 ron
4.194 ron
