V-ați gândit, vreodată, nu doar cum ar arăta, dar ce ar însemna o Românie în care, de la Arad la Botoșani și de la Tulcea la Satu Mare, am putea circula pe autostradă, sau pe drumuri expres? Cum ar fi ca de la Constanța la Arad să avem linii ferate de mare viteză? Cum ar fi ca de la Cluj la Pitești să nu ai nicio emoție dacă se întâmplă să conduci un automobil electric?
Sunt sigur că v-ați gândit. La fel cum sunt sigur și știu, pentru că mulți oameni mi-au spus asta, că v-ați gândit de multe ori, cu o legitimă frustrare, că anii trec, noi îmbătrânim și toate cele de mai sus vor deveni, poate, reale, pentru copiii sau nepoții noștri. Dar vreau să vă spun, că nu trebuie să fie așa, că, dimpotrivă, trebuie și se poate să fie altfel! Infrastructura României și România întreagă, ar putea fi transformate într-o perioadă cuprinsă între cinci și zece ani. Satele și orașele în care locuim, locurile de muncă, mobilitatea, afacerile pe care românii le au, viețile noastre, coeziune dintre noi ca națiune, toate pot arăta altfel și trebuie să arate altfel. Iar acum sunt și bani! Pentru prima dată, scuza lipsei de fonduri nu va mai putea fi invocată de nimeni. Așa cum anunța recent și Ministerul Fondurilor Europene, România are la dispoziție peste 9,2 miliarde de euro, prin Programul Operațional de Transport și prin PNRR, grație eforturilor depuse încă de acum câțiva ani de către președintele Klaus Iohannis. Este un fapt. Dar pentru toate acestea, există însă o condiție esențială: cineva trebuie să vrea cu adevărat acest lucru. Cineva trebuie să își dea interesul pentru asta, de dimineața până seara și de luni până duminică, vreme de mai mulți ani. Acel cineva este persoana care conduce Ministerul Transporturilor.
Înainte de orice altă persoană, cel sau cea care se află la conducerea ministerului respectiv trebuie să vrea, să își dea interesul, să se asigure, de azi, de acum, că banii nu ne prind, iar, cu proiectele nepregătite, cu documentațiile nefinalizate, cu o birocrație excesivă sau cu oameni dezinteresați și demotivați. Se vede clar și de la Strasbourg sau Bruxelles, la fel cum se vede clar și de la Arad sau București că avem nevoie de o persoană care, înainte de toate, să vrea să facă aceste lucruri, poate nu să-și piardă vremea luându-se la contre cu ucrainenii prin presă, de exemplu, ci să lucreze deja pentru banii care așteaptă proiecte, pentru drumurile și căile ferate care așteaptă să fie construite, pentru liniile de metrou, pentru cele de tramvai, pentru stațiile de reîncărcare și, mai presus de toate, pentru românii care au așteptat destul și care, cu siguranță, merită să trăiască în România pe care și-o doresc.
Acea Românie nu este un vis. Acea Românie poate și trebuie să devină realitate în mai puțin de un deceniu. Pentru acea Românie, sunt sigur că PNL, atâta vreme cât se va afla la guvernare, va face alegerile corecte.
Gheorghe Falcă - editorial
V-ați gândit, vreodată, nu doar cum ar arăta, dar ce ar însemna o Românie în care, de la Arad la Botoșani și de la Tulcea la Satu Mare, am putea circula pe autostradă, sau pe drumuri expres? Cum ar fi ca de la Constanța la Arad să avem linii ferate de mare viteză? Cum ar fi ca de la Cluj la Pitești să nu ai nicio emoție dacă se întâmplă să conduci un automobil electric?
Sunt sigur că v-ați gândit. La fel cum sunt sigur și știu, pentru că mulți oameni mi-au spus asta, că v-ați gândit de multe ori, cu o legitimă frustrare, că anii trec, noi îmbătrânim și toate cele de mai sus vor deveni, poate, reale, pentru copiii sau nepoții noștri. Dar vreau să vă spun, că nu trebuie să fie așa, că, dimpotrivă, trebuie și se poate să fie altfel! Infrastructura României și România întreagă, ar putea fi transformate într-o perioadă cuprinsă între cinci și zece ani. Satele și orașele în care locuim, locurile de muncă, mobilitatea, afacerile pe care românii le au, viețile noastre, coeziune dintre noi ca națiune, toate pot arăta altfel și trebuie să arate altfel. Iar acum sunt și bani! Pentru prima dată, scuza lipsei de fonduri nu va mai putea fi invocată de nimeni. Așa cum anunța recent și Ministerul Fondurilor Europene, România are la dispoziție peste 9,2 miliarde de euro, prin Programul Operațional de Transport și prin PNRR, grație eforturilor depuse încă de acum câțiva ani de către președintele Klaus Iohannis. Este un fapt. Dar pentru toate acestea, există însă o condiție esențială: cineva trebuie să vrea cu adevărat acest lucru. Cineva trebuie să își dea interesul pentru asta, de dimineața până seara și de luni până duminică, vreme de mai mulți ani. Acel cineva este persoana care conduce Ministerul Transporturilor.
Înainte de orice altă persoană, cel sau cea care se află la conducerea ministerului respectiv trebuie să vrea, să își dea interesul, să se asigure, de azi, de acum, că banii nu ne prind, iar, cu proiectele nepregătite, cu documentațiile nefinalizate, cu o birocrație excesivă sau cu oameni dezinteresați și demotivați. Se vede clar și de la Strasbourg sau Bruxelles, la fel cum se vede clar și de la Arad sau București că avem nevoie de o persoană care, înainte de toate, să vrea să facă aceste lucruri, poate nu să-și piardă vremea luându-se la contre cu ucrainenii prin presă, de exemplu, ci să lucreze deja pentru banii care așteaptă proiecte, pentru drumurile și căile ferate care așteaptă să fie construite, pentru liniile de metrou, pentru cele de tramvai, pentru stațiile de reîncărcare și, mai presus de toate, pentru românii care au așteptat destul și care, cu siguranță, merită să trăiască în România pe care și-o doresc.
Acea Românie nu este un vis. Acea Românie poate și trebuie să devină realitate în mai puțin de un deceniu. Pentru acea Românie, sunt sigur că PNL, atâta vreme cât se va afla la guvernare, va face alegerile corecte.
Gheorghe Falcă - editorial
4.756 ron
4.194 ron
