Pissa este un termen latin, apărut în secolul IX, care înseamnă “pâine plată”. Începând cu secolul XIV a căpătat sensul de “pâine plată acoperită cu brânză” în limba italiană.
Un om care se pricepe la prepararea pizzei se numeşte “pizzaiolo”, iar un restaurant care serveşte pizza se numeşte “pizzerie” (it. pizzeria).
Originile pizzei sunt incerte. Unele surse susțin că ar proveni din Italia, altele din Grecia.
În antichitate, pentru prima dată grecii au fost cu ideea de a coace pâine în forme rotunde și plate și de a adăuga diferite alte alimente deasupra. Preferata lor era o combinație de uleiuri de măsline și anumite condimente. Ca toppinguri alegeau cartofi și frunze, diferite feluri de carne și chiar fructe. Mozzarella adevărată era importată de greci din India, astfel că era destul de puțin accesibilă.
Totuși, prima pizza adevărată a fost făcută de brutarul Raffeale Esposito în Napoli, Italia.
După cum spune legenda, Esposito a vrut să produca un fel de pâine care să fie diferită de celelalte care se vindeau în Napoli. Mai întâi a încercat să adauge numai brânză, apoi sos, dedesubt și i-a dat forma unei plăcinte rotunde. Creația sa a fost plăcuta imediat, și Esposito a fost chemat să facă niște pizza pentru vizita Regelui Umberto și a Reginei Margherita în 1889.
A făcut o pizza în trei culori: cu brânză albă, sos roșu și condimente, ca să reflecte steagul italian și loialitatea sa față de țară. A fost o realizare grozavă, și a numit-o pizza margherita după numele reginei.
În 1830, s-au pus bazele unei pizzerii în Napoli, făcând posibil accesul la aceasta deosebită creație pentru restul Italiei. Pizza s-a răspândit și în alte orașe italiene. În plus, a început să se adauge usturoi în compoziție, roșii proaspete și cea mai bună brânză napoletana, faimoasă pentru textura și gustul ei. Aluatul era simplu, făcut din faină, sare, drojdie. Tot în perioada aceasta au început să coacă pizza în cuptor de cărămizi.
Pizza a ajuns în America, Anglia, Franța și Spania foarte repede; cu toate acestea, până după cel de-al doilea război mondial, nu era foarte cunoscută.
Istoria pizzei și secretele ei ascunse, după ce au ocupat teritoriul italian, mulți soldați americani și europeni care au gustat pizza, au adus-o în țările lor de origine.
În America, imigranții italieni vindeau pizza în magazinele lor și prima pizzerie a fost deschisă de Gennuardo Lombardi în 1905.
În fiecare an, pe 9 februarie se sărbătorește Ziua Internaționala a Pizzei.
Cea mai bună veste ar fi că pizza e de fapt o mâncare sănătoasă! Ea conține vitamina A în sosul de roșii, proteine și calciu în mozarella, precum și carbohidrați în aluat și ulei. Pentru vegetarieni, există și varianta fără carne. Pentru cei intoleranți la lactoză, pizza cu roșii e cea mai bună. Cei care trebuie să evite acizii din sosul de tomate, pot alege pizza albă. La modul cel mai simplu, pizza poate fi făcuta din cele mai sănătoase ingrediente până la cele mai grase.
Sursa: Facebook / Maria Blaga
Pissa este un termen latin, apărut în secolul IX, care înseamnă “pâine plată”. Începând cu secolul XIV a căpătat sensul de “pâine plată acoperită cu brânză” în limba italiană.
Un om care se pricepe la prepararea pizzei se numeşte “pizzaiolo”, iar un restaurant care serveşte pizza se numeşte “pizzerie” (it. pizzeria).
Originile pizzei sunt incerte. Unele surse susțin că ar proveni din Italia, altele din Grecia.
În antichitate, pentru prima dată grecii au fost cu ideea de a coace pâine în forme rotunde și plate și de a adăuga diferite alte alimente deasupra. Preferata lor era o combinație de uleiuri de măsline și anumite condimente. Ca toppinguri alegeau cartofi și frunze, diferite feluri de carne și chiar fructe. Mozzarella adevărată era importată de greci din India, astfel că era destul de puțin accesibilă.
Totuși, prima pizza adevărată a fost făcută de brutarul Raffeale Esposito în Napoli, Italia.
După cum spune legenda, Esposito a vrut să produca un fel de pâine care să fie diferită de celelalte care se vindeau în Napoli. Mai întâi a încercat să adauge numai brânză, apoi sos, dedesubt și i-a dat forma unei plăcinte rotunde. Creația sa a fost plăcuta imediat, și Esposito a fost chemat să facă niște pizza pentru vizita Regelui Umberto și a Reginei Margherita în 1889.
A făcut o pizza în trei culori: cu brânză albă, sos roșu și condimente, ca să reflecte steagul italian și loialitatea sa față de țară. A fost o realizare grozavă, și a numit-o pizza margherita după numele reginei.
În 1830, s-au pus bazele unei pizzerii în Napoli, făcând posibil accesul la aceasta deosebită creație pentru restul Italiei. Pizza s-a răspândit și în alte orașe italiene. În plus, a început să se adauge usturoi în compoziție, roșii proaspete și cea mai bună brânză napoletana, faimoasă pentru textura și gustul ei. Aluatul era simplu, făcut din faină, sare, drojdie. Tot în perioada aceasta au început să coacă pizza în cuptor de cărămizi.
Pizza a ajuns în America, Anglia, Franța și Spania foarte repede; cu toate acestea, până după cel de-al doilea război mondial, nu era foarte cunoscută.
Istoria pizzei și secretele ei ascunse, după ce au ocupat teritoriul italian, mulți soldați americani și europeni care au gustat pizza, au adus-o în țările lor de origine.
În America, imigranții italieni vindeau pizza în magazinele lor și prima pizzerie a fost deschisă de Gennuardo Lombardi în 1905.
În fiecare an, pe 9 februarie se sărbătorește Ziua Internaționala a Pizzei.
Cea mai bună veste ar fi că pizza e de fapt o mâncare sănătoasă! Ea conține vitamina A în sosul de roșii, proteine și calciu în mozarella, precum și carbohidrați în aluat și ulei. Pentru vegetarieni, există și varianta fără carne. Pentru cei intoleranți la lactoză, pizza cu roșii e cea mai bună. Cei care trebuie să evite acizii din sosul de tomate, pot alege pizza albă. La modul cel mai simplu, pizza poate fi făcuta din cele mai sănătoase ingrediente până la cele mai grase.
Sursa: Facebook / Maria Blaga
4.756 ron
4.194 ron
