Am citit de curând, într-o carte extrem de interesantă, o povestire care ilustrează perfect, cred eu, diferența de abordare între dreapta politică și stânga.
Să ne închipuim un Robinson Crusoe de stânga, naufragiat singur pe o insula pustie. Desigur, pe lângă apă, omul are nevoie și să mănânce. Dat fiind că pe insulă nu crește mare lucru, trebuie să pescuiască. Numai că, neavând unelte, pierde ore întregi, uneori și jumătate de zi, pentru a prinde abia trei-patru pești mici, de la mal, cât să își astâmpere foamea cumva, după care e obligat să o ia de la capăt. Iar asta în fiecare zi, ani de zile, cât timp va fi pe insulă, sau până va muri.
Un Robinson Crusoe de dreapta, în schimb, ar fi făcut ceva mult mai inteligent, în opinia mea: ar fi suferit un pic, e drept, vreo două-trei zile, neieșind la pescuit pe mal, dar ar fi folosit acest timp pentru a-și construi o plută, o plasă de pescuit, unelte. După acest efort și prin munca lui, omul ar fi ieșit a treia zi la pescuit, dar nu la mal ci un pic mai în larg și, dat fiind că era de dreapta, avea toate cele necesare astfel că într-o oră, maxim două, ar fi prins douăzeci sau treizeci de pești mai mari.
De ce e asta o diferență radicală? Pentru că două sau trei zile nu ar fi trebuit să piardă iar vremea cu pescuitul! S-ar fi putut îngriji de coliba sa, de îmbrăcăminte, ar fi putut să se apuce de grădinărit, iar surplusul de pește l-ar fi putut usca pentru a avea în zilele când era bolnav, sau se odihnea, de exemplu. Cu alte cuvinte, Robinson Crusoe de stânga ar fi rămas întreaga viață flămând, obosit și bolnav, în vreme ce Robinson Crusoe de dreapta ar fi realizat maxim din ce putea realiza în condițiile date. Desigur și în romanul lui Daniel Defoe, Robinson Crusoe alege metodele dreptei și prosperă pe mica lui insulă! Și vreau să fiu bine înțeles, Robinson Crusoe de stânga nu e mai leneș sau mai puțin inteligent decât cel de dreapta. Pur și simplu și din nefericire pentru el, Robinson Crusoe de stânga nu știe că poate realiza mult mai mult în viață și că poate trăi mult mai bine.
Asta vrea, în general, și stânga politică: să mențină omul, chiar forțat, la clasa socială în care s-a născut, să îi curme aspirațiile de mai bine, de mai mult, de evoluție. Așa cum știm însă, lipsa evoluției înseamnă stagnare și, în mod grabnic, moarte.
PNL și Dreapta politică în schimb, se focusează nu pe clasa socială, ci pe om.
Nu contează în ce familie te-ai născut și cu siguranță, dacă vrei altceva, dacă ai capacitatea și dorința de a munci, poți evolua, poți ajunge, în principiu, orice îți dorești.
Acesta este drumul pe care noi îl propunem și îl oferim românilor: nu statutul permanent de asistat, la cheremul guvernanților, ori chiar al Statului, cum vrea stânga, ci o ființă liberă să devină tot ce vrea și tot ce poate deveni, un cetățean cu spirit antreprenorial inclusiv la nivelul propriei vieți, o ființă umană care să își poată duce la îndeplinire potențialul cu care l-a înzestrat Dumnezeu și propriile eforturi. Dar pentru că nu vorbim, în realitate, de oameni izolați, pe insule pustii, dreapta politică mai vrea ceva: vrem ca Statul să fie partener al acestui spirit de dreapta, vrem că instituțiile bugetare (descărcate de povara unui aparat birocratic imens și greoi, opera stângii peste tot în lume) să nu fie o piedică, ci un sprijin al dorinței cetățenilor de a face ceva din viața lor, în țara lor! Vrem, desigur, iar acesta este un principiu al dreptei, să ne îngrijim de cei bolnavi sau aflați în neputință, fără discuție, dar în condițiile în care vom avea toți șanse egale și libertatea de a ne realiza, nu vom încuraja niciodată lenea sau indolența! Iar românul nu a fost niciodată, dragi cititori, nici leneș și nici indolent.
De aceea, dacă simțiți la fel ca mine, vă cer să veniți alături de noi, să ne dați ocazia de a vă oferi acea Românie în care copiii noștri să fie liberi să reușească!
Gheorghe Falcă – articol de opinie
Am citit de curând, într-o carte extrem de interesantă, o povestire care ilustrează perfect, cred eu, diferența de abordare între dreapta politică și stânga.
Să ne închipuim un Robinson Crusoe de stânga, naufragiat singur pe o insula pustie. Desigur, pe lângă apă, omul are nevoie și să mănânce. Dat fiind că pe insulă nu crește mare lucru, trebuie să pescuiască. Numai că, neavând unelte, pierde ore întregi, uneori și jumătate de zi, pentru a prinde abia trei-patru pești mici, de la mal, cât să își astâmpere foamea cumva, după care e obligat să o ia de la capăt. Iar asta în fiecare zi, ani de zile, cât timp va fi pe insulă, sau până va muri.
Un Robinson Crusoe de dreapta, în schimb, ar fi făcut ceva mult mai inteligent, în opinia mea: ar fi suferit un pic, e drept, vreo două-trei zile, neieșind la pescuit pe mal, dar ar fi folosit acest timp pentru a-și construi o plută, o plasă de pescuit, unelte. După acest efort și prin munca lui, omul ar fi ieșit a treia zi la pescuit, dar nu la mal ci un pic mai în larg și, dat fiind că era de dreapta, avea toate cele necesare astfel că într-o oră, maxim două, ar fi prins douăzeci sau treizeci de pești mai mari.
De ce e asta o diferență radicală? Pentru că două sau trei zile nu ar fi trebuit să piardă iar vremea cu pescuitul! S-ar fi putut îngriji de coliba sa, de îmbrăcăminte, ar fi putut să se apuce de grădinărit, iar surplusul de pește l-ar fi putut usca pentru a avea în zilele când era bolnav, sau se odihnea, de exemplu. Cu alte cuvinte, Robinson Crusoe de stânga ar fi rămas întreaga viață flămând, obosit și bolnav, în vreme ce Robinson Crusoe de dreapta ar fi realizat maxim din ce putea realiza în condițiile date. Desigur și în romanul lui Daniel Defoe, Robinson Crusoe alege metodele dreptei și prosperă pe mica lui insulă! Și vreau să fiu bine înțeles, Robinson Crusoe de stânga nu e mai leneș sau mai puțin inteligent decât cel de dreapta. Pur și simplu și din nefericire pentru el, Robinson Crusoe de stânga nu știe că poate realiza mult mai mult în viață și că poate trăi mult mai bine.
Asta vrea, în general, și stânga politică: să mențină omul, chiar forțat, la clasa socială în care s-a născut, să îi curme aspirațiile de mai bine, de mai mult, de evoluție. Așa cum știm însă, lipsa evoluției înseamnă stagnare și, în mod grabnic, moarte.
PNL și Dreapta politică în schimb, se focusează nu pe clasa socială, ci pe om.
Nu contează în ce familie te-ai născut și cu siguranță, dacă vrei altceva, dacă ai capacitatea și dorința de a munci, poți evolua, poți ajunge, în principiu, orice îți dorești.
Acesta este drumul pe care noi îl propunem și îl oferim românilor: nu statutul permanent de asistat, la cheremul guvernanților, ori chiar al Statului, cum vrea stânga, ci o ființă liberă să devină tot ce vrea și tot ce poate deveni, un cetățean cu spirit antreprenorial inclusiv la nivelul propriei vieți, o ființă umană care să își poată duce la îndeplinire potențialul cu care l-a înzestrat Dumnezeu și propriile eforturi. Dar pentru că nu vorbim, în realitate, de oameni izolați, pe insule pustii, dreapta politică mai vrea ceva: vrem ca Statul să fie partener al acestui spirit de dreapta, vrem că instituțiile bugetare (descărcate de povara unui aparat birocratic imens și greoi, opera stângii peste tot în lume) să nu fie o piedică, ci un sprijin al dorinței cetățenilor de a face ceva din viața lor, în țara lor! Vrem, desigur, iar acesta este un principiu al dreptei, să ne îngrijim de cei bolnavi sau aflați în neputință, fără discuție, dar în condițiile în care vom avea toți șanse egale și libertatea de a ne realiza, nu vom încuraja niciodată lenea sau indolența! Iar românul nu a fost niciodată, dragi cititori, nici leneș și nici indolent.
De aceea, dacă simțiți la fel ca mine, vă cer să veniți alături de noi, să ne dați ocazia de a vă oferi acea Românie în care copiii noștri să fie liberi să reușească!
Gheorghe Falcă – articol de opinie
4.756 ron
4.194 ron
