Jean-Louis Trintignant, un monstru sacru al cinematografiei și teatrului francez, a murit vineri, la vârsta de 91 de ani, a anunțat soția sa, Mariane Hoepfner Trintignant, într-un comunicat citat de agenția AFP, preluată de Le Figaro.
Jean-Louis Trintignant s-a născut la 11 decembrie 1931 în regiunea Gard din Franța. Tatăl său, Raoul, un fost membru al Rezistenței, a devenit chiar primar al acestui sat pentru o perioadă de timp, între 1944 și 1947. A început, fără prea multă convingere, să studieze dreptul la facultatea din Aix-en-Provence, dar s-a îndreptat rapid spre Paris, în 1950, pentru a-și îndeplini visul de a deveni actor.
Dar, lucrând din când în când pentru a-și plăti studiile la IDHEC (Institut des Hautes Études Cinématographiques), perseverența sa a fost în cele din urmă răsplătită: s-a alăturat mai multor companii de teatru, inclusiv faimoasei Compagnie Grenier-Hussenot. Dacă a făcut primii pași în cinematografie sub conducerea lui Christian-Jaque în „Si tous les gars du monde”, în 1956, a fost remarcat în „Et dieu… créa la femme”, filmul lui Roger Vadim. Aici a jucat alături de Brigitte Bardot, care a devenit, grație acestui film, un simbol al feminității anilor 1950. O poveste de dragoste între cei doi actori a continuat în lunile care au urmat filmărilor. După serviciul militar, Jean-Louis Trintignant a fost angajat de Maurice Jacquemont pentru a-l interpreta pe Hamlet.
În 1966, a jucat în capodopera lui Claude Lelouch, „Un homme et une femme”, alături de Anouk Aimée. Filmat cu puține resurse, filmul a câștigat Palme d’Or la Cannes. Jean-Louis Trintignant interpretează rolul unui pilot de curse al cărui fiu, Antoine, se află la un internat în Normandia. Apoi o întâlnește pe mama unui student de care se îndrăgostește nebunește. O poveste sentimentală cu un fundal dramatic, cu o coloană sonoră maginifică realizată de Pierre Barouh, care a murit în decembrie 2016.
Dar Jean-Louis Trintignant a trecut și de partea cealaltă a camerei de filmat, cu „Une journée bien remplie” în 1971 și „Le maître-nageur” în 1978. Acest din urmă film a fost un eșec comercial iar Trintignant nu a mai repetat experiența. În anii 1980, a realizat singurul său film cu François Truffaut: „Vivement dimanche”. În anii 1990, a jucat în primul lungmetraj al lui Jacques Audiard, „Regarde les hommes tomber” (1994), în care a jucat alături de Mathieu Kassovitz.
În 2003, pierderea fiicei sale, Marie, ucisă în bătaie de solistul Bertrand Cantat de la Noir Désir, l-a aruncat într-o tristețe neconsolabilă din care nu a mai reușit să iasă niciodată. Nu mai departe de septembrie 2017, el a vorbit la Europe 1 despre durerea irepresibilă care a continuat să-l asalteze chiar și în amurgul vieții sale: „Au trecut 14 ani și, timp de 14 ani, nu am încetat să mă gândesc la ea, la fiica mea”.
În 2008, a comparat uciderea fiicei sale cu o formă de sinucidere. „Când cineva se sinucide, este vina părinților, nu-i așa?”, spunea el atunci cu o voce întristată. Un episod tragic care avea să rămână, până în ultima zi, catastrofa absolută a vieții sale. În 2012, un film în care a jucat a câștigat din nou Palme d’Or la Cannes. A fost „Amour”, al regizorului austriac Michael Haneke, în care el și Emmanuelle Riva interpretează un cuplu octogenar cu sentimente indestructibile. O concluzie maiestuoasă pentru actorul care, de-a lungul vieții sale, și-a dedicat existența unui cinema al intimității și al misterului.
Sursa:g4media.ro
Jean-Louis Trintignant, un monstru sacru al cinematografiei și teatrului francez, a murit vineri, la vârsta de 91 de ani, a anunțat soția sa, Mariane Hoepfner Trintignant, într-un comunicat citat de agenția AFP, preluată de Le Figaro.
Jean-Louis Trintignant s-a născut la 11 decembrie 1931 în regiunea Gard din Franța. Tatăl său, Raoul, un fost membru al Rezistenței, a devenit chiar primar al acestui sat pentru o perioadă de timp, între 1944 și 1947. A început, fără prea multă convingere, să studieze dreptul la facultatea din Aix-en-Provence, dar s-a îndreptat rapid spre Paris, în 1950, pentru a-și îndeplini visul de a deveni actor.
Dar, lucrând din când în când pentru a-și plăti studiile la IDHEC (Institut des Hautes Études Cinématographiques), perseverența sa a fost în cele din urmă răsplătită: s-a alăturat mai multor companii de teatru, inclusiv faimoasei Compagnie Grenier-Hussenot. Dacă a făcut primii pași în cinematografie sub conducerea lui Christian-Jaque în „Si tous les gars du monde”, în 1956, a fost remarcat în „Et dieu… créa la femme”, filmul lui Roger Vadim. Aici a jucat alături de Brigitte Bardot, care a devenit, grație acestui film, un simbol al feminității anilor 1950. O poveste de dragoste între cei doi actori a continuat în lunile care au urmat filmărilor. După serviciul militar, Jean-Louis Trintignant a fost angajat de Maurice Jacquemont pentru a-l interpreta pe Hamlet.
În 1966, a jucat în capodopera lui Claude Lelouch, „Un homme et une femme”, alături de Anouk Aimée. Filmat cu puține resurse, filmul a câștigat Palme d’Or la Cannes. Jean-Louis Trintignant interpretează rolul unui pilot de curse al cărui fiu, Antoine, se află la un internat în Normandia. Apoi o întâlnește pe mama unui student de care se îndrăgostește nebunește. O poveste sentimentală cu un fundal dramatic, cu o coloană sonoră maginifică realizată de Pierre Barouh, care a murit în decembrie 2016.
Dar Jean-Louis Trintignant a trecut și de partea cealaltă a camerei de filmat, cu „Une journée bien remplie” în 1971 și „Le maître-nageur” în 1978. Acest din urmă film a fost un eșec comercial iar Trintignant nu a mai repetat experiența. În anii 1980, a realizat singurul său film cu François Truffaut: „Vivement dimanche”. În anii 1990, a jucat în primul lungmetraj al lui Jacques Audiard, „Regarde les hommes tomber” (1994), în care a jucat alături de Mathieu Kassovitz.
În 2003, pierderea fiicei sale, Marie, ucisă în bătaie de solistul Bertrand Cantat de la Noir Désir, l-a aruncat într-o tristețe neconsolabilă din care nu a mai reușit să iasă niciodată. Nu mai departe de septembrie 2017, el a vorbit la Europe 1 despre durerea irepresibilă care a continuat să-l asalteze chiar și în amurgul vieții sale: „Au trecut 14 ani și, timp de 14 ani, nu am încetat să mă gândesc la ea, la fiica mea”.
În 2008, a comparat uciderea fiicei sale cu o formă de sinucidere. „Când cineva se sinucide, este vina părinților, nu-i așa?”, spunea el atunci cu o voce întristată. Un episod tragic care avea să rămână, până în ultima zi, catastrofa absolută a vieții sale. În 2012, un film în care a jucat a câștigat din nou Palme d’Or la Cannes. A fost „Amour”, al regizorului austriac Michael Haneke, în care el și Emmanuelle Riva interpretează un cuplu octogenar cu sentimente indestructibile. O concluzie maiestuoasă pentru actorul care, de-a lungul vieții sale, și-a dedicat existența unui cinema al intimității și al misterului.
Sursa:g4media.ro
4.756 ron
4.194 ron
