Ghidul Arădean: - Domnule președinte, vă propun să începem discuția de astăzi cu un eveniment istoric care nu mai creează emoție în societatea românească, deși cu ani în urmă era una dintre marile sărbători ale țării. Este vorba despre 23 august.
-Da, este adevărat, ziua de 23 august a fost una dintre marile noastre sărbători naționale. După revoluție, ea a fost asimilată cu o sărbătoare comunistă, pentru că a fost confiscată de comuniști, dar nu are nicio legătură, de fapt, nici cu regimul comunist și nici cu Nicolae Ceaușescu. Dincolo de propaganda comunistă deformată, 23 august este un reper important în istoria Europei. Este considerate Ziua europeană a comemorării victimelor stalinismului şi nazismului, cunoscută drept Ziua Panglicii Negre în unele ţări. Este o zi internaţională în memoria victimelor regimurilor totalitare, în special a stalinismului, a comunismului, a nazismului şi a fascismului, simbolizând respingerea extremismului, intoleranţei şi opresiunii. Iar asta, este, dacă vreți, chiar o ironie la adresa comunismului care a încercat să confiște și această dată memorabilă!
G.A. - În România trăim încă cu amintirea defilărilor de 23 august.
-În România multe lucruri s-au întâmplat așa cum nu ar fi trebuit să se întâmple. La nivelul Uniunii Europene, această zi a fost marcată pentru prima dată la 70 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, drept "Ziua comemorării la nivel european a victimele tuturor regimurilor totalitare şi autoritare, pentru a fi celebrată cu demnitate şi imparţialitate". Asta se întâmpla în anul 2009. Data marcării Zilei Europene a comemorării victimelor stalinismului şi nazismului a fost stabilită prin Rezoluţia Parlamentului Europeanși nu are legătură cu acel 23 august românesc, ci cu pactul dintre URSS şi Germania nazistă. Înţelegerea conţinea un protocol care includea România, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia şi Finlanda în sferele de influenţă ale celor două state semnatare. Cunoscut şi ca Pactul Stalin-Hitler, documentul a avut şi un protocolul adiţional secret (nepublicat). Ca urmare a acestei decizii europene, în România, ziua de 23 august a fost declarată Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului, în anul 2011. Prin aceeaşi lege, ziua de 21 decembrie a fost declarată Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România.
G.A. - Domnule președinte, ce a însemnat pentru România, dincolo de propaganda comunistă, ziua de 23 august?
-Aici aș dori să fac o precizare. Nu putem nega importanța zilei de 23 august 1944, când armata română a întors armele împotriva naziștilor și a aliaților acestora. Noi, în județul Arad, am avut ca urmare a acestei decizii două importante fronturi de luptă, la Păuliș și la Ineu, cu lupte sângeroase care au generat sute de morți. În amintirea lor a fost construită statuia Eroilor de la Păuliș, de pe Valea Mureșului. Decizia de la 23 august 1944 a scurtat Al Doilea Război Mondial și a eliberat teritoriile românești, iar asta este, fără îndoială, o mare realizare a armatei noastre și a statului român modern, în general. Dar este și o altă semnificație, mult mai tristă pentru noi, a zilei de 23 august. Mă refer la semnarea la 23 august 1939 a Pactului Ribbentrop-Molotov, care a reprezentat "sfărâmarea" teritorială din 1940 şi începutul unor lungi perioade de prigoniri, deportări, torturi, foamete şi crime care aveau să continue multe decenii la rând în numele unor ideologii străine de neamul românesc. Tratatul a fost descris de preşedintele Parlamentului European, în anul 2010, drept "complotul celor două cele mai grave forme de totalitarism din istoria umanităţii".
G.A. - Ce poate garanta că atrocitățile prin care a trecut Europa, ca urmare a acestui pact, nu se vor mai repeta?
-Păstrarea şi transmiterea către generaţiile viitoare a memoriei atrocităţilor din trecut, apărarea permanentă a principiilor, valorilor şi normelor internaţionale, respectarea dorinţei de suveranitate a popoarelor, toleranţa şi respectarea drepturilor tuturor cetăţenilor pot garanta că tragedii precum cele generate de Pactul Ribbentrop-Molotov nu se vor mai repeta.
G.A. - Domnule președinte, se întreprind suficiente măsuri pentru a menține în conștiința publică nocivitatea războiului, a deciziilor politice care au costat milioane de vieți omenești?
-Eu cred că nu, pentru că noi suntem obișnuiți cu binele, iar în acest context binele înseamnă o viață tihnită, liniștită, în care oamenii își văd de treaba lor, de concediul lor, de locul lor de muncă, de afacerea lor. Repet, nu cred că suntem suficient de conștienți de fragilitatea confortului și a liniștii noastre. În ce privește politica europeană, în anul 2011 a fost adoptată Declaraţia de la Varşovia, prin care statele semnatare s-au angajat să amintească mereu despre consecinţele devastatoare ale regimurilor totalitare, marcându-se cu acest prilej pentru prima dată Ziua europeană a comemorării victimelor stalinismului şi nazismului. În 2013, Reţeaua Europeană Memorie şi Solidaritate s-a implicat în manifestările comemorative ale zilei şi a lansat o insignă specială pentru a păstra memoria victimelor deportărilor în masă şi a exterminărilor. Dar o insignă este insuficientă, chiar dacă este emisă de o reţea internaţională a cărei scop îl constituie cercetarea, documentarea şi popularizarea cunoştinţelor despre istoria Europei în secolul al XX-lea, punându-se accent pe prezentarea perioadei dictaturilor, a războaielor şi a revoltelor sociale. Eu cred că aici este necesară implicarea unităților de învățământ, a societății civile, a dascălilor, a oamenilor de cultură, a tuturor politicienilor care pot schimba percepții, mentalități, perspective. 23 august nu ne vorbește numai despre mitingurile comuniste de glorificare a unui personaj, ci și despre vărsarea de sânge, despre suferința îndurată pe teritoriul României și al întregii Europe. În această cheie citesc eu despre acest eveniment și mi-ar plăcea să se discute mult mai multe despre greșelile trecutului, să găsim soluțiile să le evităm pe viitor. Asta nu înseamnă paseism, conservatorism sau cantonare într-o lume veche, ci, dimpotrivă, o răspundere căreia trebuie să îi facem față și pentru liniștea noastră, și pentru cea a copiilor noștri.
Ghidul Arădean: - Domnule președinte, vă propun să începem discuția de astăzi cu un eveniment istoric care nu mai creează emoție în societatea românească, deși cu ani în urmă era una dintre marile sărbători ale țării. Este vorba despre 23 august.
-Da, este adevărat, ziua de 23 august a fost una dintre marile noastre sărbători naționale. După revoluție, ea a fost asimilată cu o sărbătoare comunistă, pentru că a fost confiscată de comuniști, dar nu are nicio legătură, de fapt, nici cu regimul comunist și nici cu Nicolae Ceaușescu. Dincolo de propaganda comunistă deformată, 23 august este un reper important în istoria Europei. Este considerate Ziua europeană a comemorării victimelor stalinismului şi nazismului, cunoscută drept Ziua Panglicii Negre în unele ţări. Este o zi internaţională în memoria victimelor regimurilor totalitare, în special a stalinismului, a comunismului, a nazismului şi a fascismului, simbolizând respingerea extremismului, intoleranţei şi opresiunii. Iar asta, este, dacă vreți, chiar o ironie la adresa comunismului care a încercat să confiște și această dată memorabilă!
G.A. - În România trăim încă cu amintirea defilărilor de 23 august.
-În România multe lucruri s-au întâmplat așa cum nu ar fi trebuit să se întâmple. La nivelul Uniunii Europene, această zi a fost marcată pentru prima dată la 70 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, drept "Ziua comemorării la nivel european a victimele tuturor regimurilor totalitare şi autoritare, pentru a fi celebrată cu demnitate şi imparţialitate". Asta se întâmpla în anul 2009. Data marcării Zilei Europene a comemorării victimelor stalinismului şi nazismului a fost stabilită prin Rezoluţia Parlamentului Europeanși nu are legătură cu acel 23 august românesc, ci cu pactul dintre URSS şi Germania nazistă. Înţelegerea conţinea un protocol care includea România, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia şi Finlanda în sferele de influenţă ale celor două state semnatare. Cunoscut şi ca Pactul Stalin-Hitler, documentul a avut şi un protocolul adiţional secret (nepublicat). Ca urmare a acestei decizii europene, în România, ziua de 23 august a fost declarată Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului, în anul 2011. Prin aceeaşi lege, ziua de 21 decembrie a fost declarată Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România.
G.A. - Domnule președinte, ce a însemnat pentru România, dincolo de propaganda comunistă, ziua de 23 august?
-Aici aș dori să fac o precizare. Nu putem nega importanța zilei de 23 august 1944, când armata română a întors armele împotriva naziștilor și a aliaților acestora. Noi, în județul Arad, am avut ca urmare a acestei decizii două importante fronturi de luptă, la Păuliș și la Ineu, cu lupte sângeroase care au generat sute de morți. În amintirea lor a fost construită statuia Eroilor de la Păuliș, de pe Valea Mureșului. Decizia de la 23 august 1944 a scurtat Al Doilea Război Mondial și a eliberat teritoriile românești, iar asta este, fără îndoială, o mare realizare a armatei noastre și a statului român modern, în general. Dar este și o altă semnificație, mult mai tristă pentru noi, a zilei de 23 august. Mă refer la semnarea la 23 august 1939 a Pactului Ribbentrop-Molotov, care a reprezentat "sfărâmarea" teritorială din 1940 şi începutul unor lungi perioade de prigoniri, deportări, torturi, foamete şi crime care aveau să continue multe decenii la rând în numele unor ideologii străine de neamul românesc. Tratatul a fost descris de preşedintele Parlamentului European, în anul 2010, drept "complotul celor două cele mai grave forme de totalitarism din istoria umanităţii".
G.A. - Ce poate garanta că atrocitățile prin care a trecut Europa, ca urmare a acestui pact, nu se vor mai repeta?
-Păstrarea şi transmiterea către generaţiile viitoare a memoriei atrocităţilor din trecut, apărarea permanentă a principiilor, valorilor şi normelor internaţionale, respectarea dorinţei de suveranitate a popoarelor, toleranţa şi respectarea drepturilor tuturor cetăţenilor pot garanta că tragedii precum cele generate de Pactul Ribbentrop-Molotov nu se vor mai repeta.
G.A. - Domnule președinte, se întreprind suficiente măsuri pentru a menține în conștiința publică nocivitatea războiului, a deciziilor politice care au costat milioane de vieți omenești?
-Eu cred că nu, pentru că noi suntem obișnuiți cu binele, iar în acest context binele înseamnă o viață tihnită, liniștită, în care oamenii își văd de treaba lor, de concediul lor, de locul lor de muncă, de afacerea lor. Repet, nu cred că suntem suficient de conștienți de fragilitatea confortului și a liniștii noastre. În ce privește politica europeană, în anul 2011 a fost adoptată Declaraţia de la Varşovia, prin care statele semnatare s-au angajat să amintească mereu despre consecinţele devastatoare ale regimurilor totalitare, marcându-se cu acest prilej pentru prima dată Ziua europeană a comemorării victimelor stalinismului şi nazismului. În 2013, Reţeaua Europeană Memorie şi Solidaritate s-a implicat în manifestările comemorative ale zilei şi a lansat o insignă specială pentru a păstra memoria victimelor deportărilor în masă şi a exterminărilor. Dar o insignă este insuficientă, chiar dacă este emisă de o reţea internaţională a cărei scop îl constituie cercetarea, documentarea şi popularizarea cunoştinţelor despre istoria Europei în secolul al XX-lea, punându-se accent pe prezentarea perioadei dictaturilor, a războaielor şi a revoltelor sociale. Eu cred că aici este necesară implicarea unităților de învățământ, a societății civile, a dascălilor, a oamenilor de cultură, a tuturor politicienilor care pot schimba percepții, mentalități, perspective. 23 august nu ne vorbește numai despre mitingurile comuniste de glorificare a unui personaj, ci și despre vărsarea de sânge, despre suferința îndurată pe teritoriul României și al întregii Europe. În această cheie citesc eu despre acest eveniment și mi-ar plăcea să se discute mult mai multe despre greșelile trecutului, să găsim soluțiile să le evităm pe viitor. Asta nu înseamnă paseism, conservatorism sau cantonare într-o lume veche, ci, dimpotrivă, o răspundere căreia trebuie să îi facem față și pentru liniștea noastră, și pentru cea a copiilor noștri.
4.756 ron
4.194 ron
