Limba, satul din comuna Ciugud, aflat la câțiva kilometri de Alba Iulia, este unic în România, pentru că nu posedă nicio cârciumă, iar bătrânii locului spun că nu-și aduc aminte să fi existat una! Se zvonește că oamenii beau prin curțile lor, alții sunt de părere că bărbații nu vor să se joace cu focul, de frica soțiilor. ”Veneau mulți din alte localități, dar limbenii nu prea puneau gura pe șpriț”, spune cel ce se consideră ultimul patron de birt din Limba.
Situl arheologic "Vărar" arată că forme de viață au existat prin preajma locului încă din perioada Neoliticului, evidențiate prin ceramica pictată aparținând culturii Turdaș, scrie ziarulunirea.ro. Satul Limba (care, între 1958 și 2004 a purtat denumirea de Dumbrava), apare pe Harta Iosefină a Transilvaniei (1769 - 1773), iar în septembrie 2016 recensământul arăta că aici ar viețui cam 150 de suflete. Locurile-s frumoase, Mureșul trece prin preajmă, peisajele-s idilice. Doar că ceva iese din tipicul unei așezări românești neaoșe: în Limba nu există cârciumi! Și, deși pare greu de crezut, bătrânii satului nu-și prea aduc aminte de când n-au mai văzut "funcționând" una...
Când întrebi de birt, oamenii se revoltă. "Nu avem așa ceva la noi, iar dacă vreți să beți trebuie să mergeți în cartierul Oarda, din Alba Iulia", spun localnicii. "Ultimul s-a închis acum 70 de ani, imediat după al Doilea Război Mondial. Nu avem trebuință de el. Ne petrecem timpul în centrul satului, la biserică ori pe prispa casei", zic bătrânele din localitate.
Părerile-s împărțite. De ce nu se bea în Limba? Unii spun că din cauza nevestelor, care îi băteau pe "consumatori". Așa glăsuiește legenda. Alții zic că se mai trage la măsea, dar nu în formulă organizată, ci fiecare în curtea sa, cu neamurile sau cu prietenii. "Există o lege nescrisă. Limbenii nu beau de frica soțiilor. A existat, după Revoluție, un fel de local, la Căminul Cultural, dar s-a închis rapid. Acum există doar un magazin alimentar, de unde oamenii își mai pot cumpăra băutură", zic bătrânii. Interesant este faptul că în acea scurtă perioadă, la crâșma din Limba nu soseau localnici, ci suflete din alte localități! Astăzi, acolo tinerii și vârstnicii se găsesc și se relaxează fie la șah, fie la table.
"Suntem o mare familie de oameni. Aproape toți rude. Uite, sunt doar două nume de familie, Bucur și Comșa. Nu ne trebuie birt, socializăm la o țuică bună în curte, în gospodărie. Ne vizităm foarte des", sunt vorbele limbenilor, care se mândresc cu peste 775 de ani de atestare documentară.
Limba, satul din comuna Ciugud, aflat la câțiva kilometri de Alba Iulia, este unic în România, pentru că nu posedă nicio cârciumă, iar bătrânii locului spun că nu-și aduc aminte să fi existat una! Se zvonește că oamenii beau prin curțile lor, alții sunt de părere că bărbații nu vor să se joace cu focul, de frica soțiilor. ”Veneau mulți din alte localități, dar limbenii nu prea puneau gura pe șpriț”, spune cel ce se consideră ultimul patron de birt din Limba.
Situl arheologic "Vărar" arată că forme de viață au existat prin preajma locului încă din perioada Neoliticului, evidențiate prin ceramica pictată aparținând culturii Turdaș, scrie ziarulunirea.ro. Satul Limba (care, între 1958 și 2004 a purtat denumirea de Dumbrava), apare pe Harta Iosefină a Transilvaniei (1769 - 1773), iar în septembrie 2016 recensământul arăta că aici ar viețui cam 150 de suflete. Locurile-s frumoase, Mureșul trece prin preajmă, peisajele-s idilice. Doar că ceva iese din tipicul unei așezări românești neaoșe: în Limba nu există cârciumi! Și, deși pare greu de crezut, bătrânii satului nu-și prea aduc aminte de când n-au mai văzut "funcționând" una...
Când întrebi de birt, oamenii se revoltă. "Nu avem așa ceva la noi, iar dacă vreți să beți trebuie să mergeți în cartierul Oarda, din Alba Iulia", spun localnicii. "Ultimul s-a închis acum 70 de ani, imediat după al Doilea Război Mondial. Nu avem trebuință de el. Ne petrecem timpul în centrul satului, la biserică ori pe prispa casei", zic bătrânele din localitate.
Părerile-s împărțite. De ce nu se bea în Limba? Unii spun că din cauza nevestelor, care îi băteau pe "consumatori". Așa glăsuiește legenda. Alții zic că se mai trage la măsea, dar nu în formulă organizată, ci fiecare în curtea sa, cu neamurile sau cu prietenii. "Există o lege nescrisă. Limbenii nu beau de frica soțiilor. A existat, după Revoluție, un fel de local, la Căminul Cultural, dar s-a închis rapid. Acum există doar un magazin alimentar, de unde oamenii își mai pot cumpăra băutură", zic bătrânii. Interesant este faptul că în acea scurtă perioadă, la crâșma din Limba nu soseau localnici, ci suflete din alte localități! Astăzi, acolo tinerii și vârstnicii se găsesc și se relaxează fie la șah, fie la table.
"Suntem o mare familie de oameni. Aproape toți rude. Uite, sunt doar două nume de familie, Bucur și Comșa. Nu ne trebuie birt, socializăm la o țuică bună în curte, în gospodărie. Ne vizităm foarte des", sunt vorbele limbenilor, care se mândresc cu peste 775 de ani de atestare documentară.
4.756 ron
4.194 ron
