Ultimul raport public al Curţii de Conturi a României arată că, din totalul abaterilor consemnate în actele de control/audit întocmite în anul 2017, cele mai semnificative s-au înregistrat în domeniul mediului, apelor şi pădurilor.
Sunt subliniate deficienţele din gestiunea Administraţiei Fondului pentru Mediu, pentru care s-a recomandat instituirea unui sistem de monitorizare şi încasare a creanţelor acestui fond. Credibilitatea acestei instituţii aflate sub autoritatea Ministerului Mediului, oricum şubrezită de lipsa unor rezultate concrete şi vizibile ale proiectelor pe care le derulează, este acum la nivel minim.
Ceea ce mi se pare însă mult mai grav este că, „atât în evidenţa contabilă proprie, cât şi în Inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului au existat înregistrări eronate ale unor bunuri care nu aparțin și nu se află în administrarea entității. Aceste bunuri, în valoare de 15.665.153 mii lei, reprezintă ariile protejate care au fost înregistrate și declarate ca bunuri publice, cu toate că, potrivit cadrului legal în vigoare, pentru Ministerul Mediului acestea reprezintă doar regimuri de protecție care se instituie asupra unor perimetre în scopul conservării și utilizării durabile a florei și faunei sălbatice, terenurile având forme de proprietate diferite”.
Ce pretenţii de protecţie a ariilor naturale şi de gestionare durabilă a acestora să avem de la autoritatea publică centrală responsabilă cu acest domeniu, Ministerul Mediului, dacă acesta nu deţine nici măcar o situaţie clară a formelor de proprietate existente pe terenurile ariilor protejate? De altfel, în scrisoarea transmisă ca urmare a interpelării pe care i-am adresat-o în mai 2017, doamna ministru Graţiela Gavrilescu a ignorat întrebarea mea referitoare la procentul suprafeţelor deţinute în regim de proprietate privată sau concesionate în parcurile naţionale. Iată că presupunerea mea se confirmă – autorităţile de mediu habar nu au ce ar trebui să gestioneze, conform responsabilităţilor stabilite prin lege.
Pe fondul acestor deficienţe punctuale constatate de Curtea de Conturi, apare şi votul favorabil acordat, de către majoritatea PSD-ALDE din Comisia de mediu a Senatului, propunerii legislative, ce permite extinderea lucrărilor de utilitate publică şi realizarea unor lucrări noi în păduri, inclusiv în arii protejate. Nu trebuie sa spunem stop dezvoltării dar trebuie să cantărim bine fiecare situație. Inevitabil mă întreb: în aceste condiţii, nu e oare convenabil să se păstreze ambiguitatea în ceea ce priveşte evidenţa formelor de proprietate a terenurilor din ariile protejate?
Ultimul raport public al Curţii de Conturi a României arată că, din totalul abaterilor consemnate în actele de control/audit întocmite în anul 2017, cele mai semnificative s-au înregistrat în domeniul mediului, apelor şi pădurilor.
Sunt subliniate deficienţele din gestiunea Administraţiei Fondului pentru Mediu, pentru care s-a recomandat instituirea unui sistem de monitorizare şi încasare a creanţelor acestui fond. Credibilitatea acestei instituţii aflate sub autoritatea Ministerului Mediului, oricum şubrezită de lipsa unor rezultate concrete şi vizibile ale proiectelor pe care le derulează, este acum la nivel minim.
Ceea ce mi se pare însă mult mai grav este că, „atât în evidenţa contabilă proprie, cât şi în Inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului au existat înregistrări eronate ale unor bunuri care nu aparțin și nu se află în administrarea entității. Aceste bunuri, în valoare de 15.665.153 mii lei, reprezintă ariile protejate care au fost înregistrate și declarate ca bunuri publice, cu toate că, potrivit cadrului legal în vigoare, pentru Ministerul Mediului acestea reprezintă doar regimuri de protecție care se instituie asupra unor perimetre în scopul conservării și utilizării durabile a florei și faunei sălbatice, terenurile având forme de proprietate diferite”.
Ce pretenţii de protecţie a ariilor naturale şi de gestionare durabilă a acestora să avem de la autoritatea publică centrală responsabilă cu acest domeniu, Ministerul Mediului, dacă acesta nu deţine nici măcar o situaţie clară a formelor de proprietate existente pe terenurile ariilor protejate? De altfel, în scrisoarea transmisă ca urmare a interpelării pe care i-am adresat-o în mai 2017, doamna ministru Graţiela Gavrilescu a ignorat întrebarea mea referitoare la procentul suprafeţelor deţinute în regim de proprietate privată sau concesionate în parcurile naţionale. Iată că presupunerea mea se confirmă – autorităţile de mediu habar nu au ce ar trebui să gestioneze, conform responsabilităţilor stabilite prin lege.
Pe fondul acestor deficienţe punctuale constatate de Curtea de Conturi, apare şi votul favorabil acordat, de către majoritatea PSD-ALDE din Comisia de mediu a Senatului, propunerii legislative, ce permite extinderea lucrărilor de utilitate publică şi realizarea unor lucrări noi în păduri, inclusiv în arii protejate. Nu trebuie sa spunem stop dezvoltării dar trebuie să cantărim bine fiecare situație. Inevitabil mă întreb: în aceste condiţii, nu e oare convenabil să se păstreze ambiguitatea în ceea ce priveşte evidenţa formelor de proprietate a terenurilor din ariile protejate?
4.756 ron
4.194 ron
