Proiectul de lege privind vaccinarea persoanelor în România, adoptat de către Senat fără preluarea modificărilor aduse în alte comisii decât cea de sănătate, a ajuns în Camera Deputaţilor. La momentul actual, acesta se află la comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor, pentru rapoarte şi avize.
Pentru ca o lege să poată fi respectată, obiectul ei trebuie mai întâi să fie cunoscut şi înţeles de către toţi cetăţenii. Progresul ştiinţific şi medical este indiscutabil, beneficiile vaccinurilor sunt promovate în baza datelor statistice, care arată că cea mai eficientă cale de prevenire a bolilor transmisibile este vaccinarea.
Cred în vaccinare, însă nu cred în obligativitatea sa. Organizaţia Mondială a Sănătăţii nu are o politică oficială cu privire la vaccinarea obligatorie. Consider că politica sistemului de sănătate din România în ceea ce priveşte imunizarea trebuie să se îndrepte spre educarea şi informarea corectă şi echilibrată a populaţiei cu privire la beneficiile vaccinării, lăsând la alegerea cetăţenilor dacă se imunizează sau nu.
Voi susţine aşadar vaccinarea, dar nu obligativitatea sa. Trebuie să investim timp şi resurse financiare şi umane în educaţie şi nu în crearea şi întreţinerea unui sistem de constrângere, care va adânci şi mai mult prăpastia dintre cele două tabere – pro şi contra vaccinării. Panica se naşte din lipsa informaţiei. Nu cred că există oameni care, în faţa unor evidenţe profesioniste şi susţinute în baza unor documente credibile, ar respinge imunizarea.
Este adevărat şi totodată dramatic faptul că încrederea populaţiei în sistemul medical românesc este extrem de scăzută. România încă se confruntă cu lipsa vaccinurilor, ce ar trebui asigurate gratuit. Şi atunci pentru guvern este mai facil să impună o măsură, decât să se străduiască să sporească sentimentul de siguranţă al cetăţenilor cu privire la capacitatea lui de a-i proteja.
Sper ca dezbaterile din Camera Deputaţilor să fie constructive şi să genereze nu numai o lege bună, ci şi o responsabilizare atât a autorităţilor, cât şi a populaţiei. Educaţia stă la baza progresului şi, da, acest fapt este valabil şi în cazul vaccinării.
Proiectul de lege privind vaccinarea persoanelor în România, adoptat de către Senat fără preluarea modificărilor aduse în alte comisii decât cea de sănătate, a ajuns în Camera Deputaţilor. La momentul actual, acesta se află la comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor, pentru rapoarte şi avize.
Pentru ca o lege să poată fi respectată, obiectul ei trebuie mai întâi să fie cunoscut şi înţeles de către toţi cetăţenii. Progresul ştiinţific şi medical este indiscutabil, beneficiile vaccinurilor sunt promovate în baza datelor statistice, care arată că cea mai eficientă cale de prevenire a bolilor transmisibile este vaccinarea.
Cred în vaccinare, însă nu cred în obligativitatea sa. Organizaţia Mondială a Sănătăţii nu are o politică oficială cu privire la vaccinarea obligatorie. Consider că politica sistemului de sănătate din România în ceea ce priveşte imunizarea trebuie să se îndrepte spre educarea şi informarea corectă şi echilibrată a populaţiei cu privire la beneficiile vaccinării, lăsând la alegerea cetăţenilor dacă se imunizează sau nu.
Voi susţine aşadar vaccinarea, dar nu obligativitatea sa. Trebuie să investim timp şi resurse financiare şi umane în educaţie şi nu în crearea şi întreţinerea unui sistem de constrângere, care va adânci şi mai mult prăpastia dintre cele două tabere – pro şi contra vaccinării. Panica se naşte din lipsa informaţiei. Nu cred că există oameni care, în faţa unor evidenţe profesioniste şi susţinute în baza unor documente credibile, ar respinge imunizarea.
Este adevărat şi totodată dramatic faptul că încrederea populaţiei în sistemul medical românesc este extrem de scăzută. România încă se confruntă cu lipsa vaccinurilor, ce ar trebui asigurate gratuit. Şi atunci pentru guvern este mai facil să impună o măsură, decât să se străduiască să sporească sentimentul de siguranţă al cetăţenilor cu privire la capacitatea lui de a-i proteja.
Sper ca dezbaterile din Camera Deputaţilor să fie constructive şi să genereze nu numai o lege bună, ci şi o responsabilizare atât a autorităţilor, cât şi a populaţiei. Educaţia stă la baza progresului şi, da, acest fapt este valabil şi în cazul vaccinării.