Complexul Muzeal Arad are în Colecţia de Etnografie, începând cu anul 1978, câteva icoane pe sticlă aparţinînd Şcolii de la Nicula. Dintre ele prezentăm ca exponat al lunii aprilie, cu prilejul Sărbătorilor Pascale, icoana „Maica Domnului jalnică”.
”Icoana „Maica Domnului jalnică” a fost pictată în cea de-a treia fază a Şcolii de pictură de la Nicula, cândva între anii 1860 şi 1900. Specific acestei perioade sunt dimensiunile mai mari ale piesei (40 x 50 cm), ca şi culoare dominantă remarcându-se roşul repartizat în motivele florale şi în vestimentaţie. Motivele florale (formate din ghirlande de „ruje”) încadrează de obicei scena icoanei. Glaja a fost înlocuită cu sticlă industrială şi se pare că s-a renunţat la izvod, pictându-se liber, fapt ce duce la un dezechilibru compoziţional. Motivul „Maica Domnului jalnică”, des întâlnit în tematica Scolii de la Nicula, este de inspiraţie catolică şi reprezintă portretul Maicii îndurerate cu simbolul durerii – Isus crucificat – lângă chipul ei” – Drd. Gabriel Hălmăgean(etnograf/Complexul Muzeal Arad).
Icoanele de Nicula se caracterizează printr-o maximă simplificare a formelor, pictate după tehnica „în oglindă”. Existau nişte izvoade (modele) după care desenul era repetat de mii de ori ,astfel că pentru orice pictor devenea în timp o rutină. În tematica icoanelor de Nicula apar scene cristologice, portrete de sfinţi ( Gheorghe, Nicolae, Constantin şi Elena, Petru şi Pavel, Paraschiva, Mihail şi Gavril), Adam şi Eva (scenă din Vechiul Testament), Adormirea Maicii Domnului, Naşterea Domnului, Maica Domnului jalnică etc.
”Se pare că primul centru de iconari pe sticlă din Transilvania a fost satul Nicula din judeţul Cluj. Specialiştii au căzut de acord că meşteşugul pictării icoanelor pe sticlă începe aici în preajma anului 1750 şi se datorează contactelor cu centrele din Austria, Boemia, Moravia şi Slovacia. În scurt timp, acest meşteşug ajunge să devină, în localitate, un fenomen de masă ceea ce a dus la o producţie masivă de icoane pe sticlă. Cauza acestui fapt o reprezintă, pe de o parte numărul mare de pelerini care veneau la Nicula să se închine vestitei icoane a Maicii Domnului cu Pruncul. Această icoană ar fi lăcrimat continuu între 15 februarie şi 12 martie 1694, atrăgând o mulţime de credincioşi care la plecare doreau să aibă o amintire de la pelerinaj ce consta, de regulă, într-o icoană pe sticlă. Pe de altă parte prezenţa în Transilvania a numeroase fabricii de „glăjărie” (sticlărie) asigura foarte lesne materia primă necesară iconarilor. Trebuie menţionat faptul că pentru ţăranii din satul Nicula ocupaţia principală era agricultura şi creşterea vitelor, pictarea icoanelor fiind o îndeletnicire secundară având menirea de a completa bugetul familial” – Dr. Sorin Sabău (etnograf/Complexul Muzeal Arad).
Exponatul, icoana „Maica Domnului jalnică”, aflat în colecția de etnografie a Complexului Muzeal Arad, este prezentat publicului până la sfârșitul lunii aprilie, la Palatul Cultural Arad (Piața George Enescu 1, intrarea dinspre Parcul Copiilor).
Complexul Muzeal Arad are în Colecţia de Etnografie, începând cu anul 1978, câteva icoane pe sticlă aparţinînd Şcolii de la Nicula. Dintre ele prezentăm ca exponat al lunii aprilie, cu prilejul Sărbătorilor Pascale, icoana „Maica Domnului jalnică”.
”Icoana „Maica Domnului jalnică” a fost pictată în cea de-a treia fază a Şcolii de pictură de la Nicula, cândva între anii 1860 şi 1900. Specific acestei perioade sunt dimensiunile mai mari ale piesei (40 x 50 cm), ca şi culoare dominantă remarcându-se roşul repartizat în motivele florale şi în vestimentaţie. Motivele florale (formate din ghirlande de „ruje”) încadrează de obicei scena icoanei. Glaja a fost înlocuită cu sticlă industrială şi se pare că s-a renunţat la izvod, pictându-se liber, fapt ce duce la un dezechilibru compoziţional. Motivul „Maica Domnului jalnică”, des întâlnit în tematica Scolii de la Nicula, este de inspiraţie catolică şi reprezintă portretul Maicii îndurerate cu simbolul durerii – Isus crucificat – lângă chipul ei” – Drd. Gabriel Hălmăgean(etnograf/Complexul Muzeal Arad).
Icoanele de Nicula se caracterizează printr-o maximă simplificare a formelor, pictate după tehnica „în oglindă”. Existau nişte izvoade (modele) după care desenul era repetat de mii de ori ,astfel că pentru orice pictor devenea în timp o rutină. În tematica icoanelor de Nicula apar scene cristologice, portrete de sfinţi ( Gheorghe, Nicolae, Constantin şi Elena, Petru şi Pavel, Paraschiva, Mihail şi Gavril), Adam şi Eva (scenă din Vechiul Testament), Adormirea Maicii Domnului, Naşterea Domnului, Maica Domnului jalnică etc.
”Se pare că primul centru de iconari pe sticlă din Transilvania a fost satul Nicula din judeţul Cluj. Specialiştii au căzut de acord că meşteşugul pictării icoanelor pe sticlă începe aici în preajma anului 1750 şi se datorează contactelor cu centrele din Austria, Boemia, Moravia şi Slovacia. În scurt timp, acest meşteşug ajunge să devină, în localitate, un fenomen de masă ceea ce a dus la o producţie masivă de icoane pe sticlă. Cauza acestui fapt o reprezintă, pe de o parte numărul mare de pelerini care veneau la Nicula să se închine vestitei icoane a Maicii Domnului cu Pruncul. Această icoană ar fi lăcrimat continuu între 15 februarie şi 12 martie 1694, atrăgând o mulţime de credincioşi care la plecare doreau să aibă o amintire de la pelerinaj ce consta, de regulă, într-o icoană pe sticlă. Pe de altă parte prezenţa în Transilvania a numeroase fabricii de „glăjărie” (sticlărie) asigura foarte lesne materia primă necesară iconarilor. Trebuie menţionat faptul că pentru ţăranii din satul Nicula ocupaţia principală era agricultura şi creşterea vitelor, pictarea icoanelor fiind o îndeletnicire secundară având menirea de a completa bugetul familial” – Dr. Sorin Sabău (etnograf/Complexul Muzeal Arad).
Exponatul, icoana „Maica Domnului jalnică”, aflat în colecția de etnografie a Complexului Muzeal Arad, este prezentat publicului până la sfârșitul lunii aprilie, la Palatul Cultural Arad (Piața George Enescu 1, intrarea dinspre Parcul Copiilor).
4.756 ron
4.194 ron
