Am stat de vorbă cu una dintre cele mai active arădence din zona voluntariatului arădean. Este vorba despre Anamaria Nyeki, fondatoarea asociaţiei Cetatea Voluntarilor.
Ghidul Arădean: Ştim că perioada prin care trece familia ta în acest moment nu este una usoară, ne bucurăm că acorzi acest interviu ziarului nostru. Cum este Ruxandra, copilul pentru care mulţi arădeni se roagă, donează, şi o vor înapoi acasă?
AnaMaria Nieky: Mulţumesc foarte mult că v-aţi găndit la mine, Ruxandra este într-o stare medical stabilă, sub tratament citostatic, o vizităm la spital cât de des putem. Leucemia e o boală grea, mult prea grea pentru un copil de doar 1 an şi jumate! Vestea că cineva din familia noastra are leucemie a fost foarte grea şi multe din activităţile CETĂŢII VOLUNTARILOR le-am îndreptat spre strângerea de fonduri pentru a reuşi în final să o aducem acasă, iar dacă va fi cazul să suportăm tratamentul în străinatate. Înca de la demararea campaniei “Împreună pentru Ruxandra” am simţit că Arădenii sunt alături de noi !Tare multumim!!!
G.A.: Cum ai început activitatea de voluntariat şi de când?
AM.N.: La 15 ani, într-o tabără de copii. De atunci am simţit că acesta este cel mai frumos lucru înspre care trebuie săimi îndrept viata. Acum nu aş putea trăi fără voluntariat.
G.A.: Cum ţi-a venit ideea de a înfiinţa o asociaţie?
AM.N.: Din nevoia de a face mai mult pentru comunitatea în care trăiesc. Astfel am dat viaţă la ceea ce se numeşte Cetatea Voluntarilor Arad. Un proiect frumos, active, cu mulţi oameni frumoşi alături de noi, de care sunt tare mândră.
G.A.: A fost greu să porneşti? Cu ce probleme se confruntă cineva care doreşte să urmeze această cale?
AM.N.: Nu a fost foarte greu să şti…a treia zi de la lansarea asociaţiei aveam deja prima acţiune destinată copiilor cu Sindromul Down. Aceasta a fost una foarte reuşită şi apreciată! Inevitabil sunt şi greutăţi şi probleme… noi de exemplu am avut întodeauna problema spatiului (nu avem sediu) este greu să te organizezi când ai lucrurile în 3 locuri neconforme activităţilor noastre…dar mergem înainte nu este uşor dar este frumos!
G.A.: Câte activităţi faceţi într-un an şi câţi voluntari are asociaţia?
AM.N.: Avem un calendar de activităţi lunare bine stabilite şi deja întipărite în mintea copiilor, a voluntarilor, şi a cadrelor didactice,a partenerilor şi colaboratorilor noştri. Multe, foarte multe …de multe ori nici noi nu mai ştim…zeci de activităţi.
G.A.: Cum îţi recrutezi voluntarii?
AM.N.: De cele mai multe ori ei ne caută pe noi la finalul activităţilor. Se“lipesc” de CETATE …avem prezentări în şcoli şi liceele Arădene şi chiar din judetul Arad …voluntarii noştri sunt de la 3 ani până la 60 de ani …ii iubim pe toţi şi mult ne bucurăm când suntem toţi adunaţi la activităţile din oraş şi nu numai.
G.A.: Care este acţiunea ta de suflet?
AM.N.: Toate sunt din sufletul meu …cele mai iubite sunt “Banca de Scutece”, “Cutia cu Suflet” si “ZIUA Internaţională a Bolilor Rare (INIMA UMANA ,MANA UMANA), este greu să alegi doar una, ţin la toate, majoritatea sunt iniţiate de noi şi au un loc foarte special în sufletul meu.
G.A.: Cum ţi-a venit idea să infiinţezi “Banca de Scutece”? din câte ştim, este prima şi singura din România.
AM.N.: DAAAAAA!!! “Banca de Scutece” am infiinţat-o din nevoia de a fi alaturi de cei mici.…noi fiind foarte apropiaţi de bebeluşii abandonaţi prin spitale. Astfel ne-am gândit că ei au nevoie în permanenţă de ajutor şi de un stoc de provizii. Neavând spaţiu special destinat în spital pentru depozitarea produselor pentru bebeluşi, prietenii noştri de la hypermarketul REAL Arad ne găzduiesc proiectul care, după prima lună de la lansare, a reuşit să adune pentru următorii 2 ani, necesarul de produse de care au nevoie copiii abandonaţi în maternitate. Asta ne bucură şi ne încurajează să mergem mai departe cu idea noastră să fim alături de ei în drumul lor lung şi din păcate pentru mulţi dintre ei fără mame…
G.A.: De curând au fost mai multe articole în presa locală despre îndrăzneţul proiect de a reabilita secţia de pediatrie de la Spitalul Judeţean, cum ţi-a venit idea şi care a fost idea de la care ai plecat?
AM.N.: Campania are un scop umanitar şi iși propune reabilitarea Secției de Chirurgie și Ortopedie Pediatrică din cadrul SCJU Arad, pentru a corespunde normelor legale prevăzute de OMS 914/2006 în vederea obținerii autorizației sanitare și nu în ultimul rând, pentru a atinge standardele europene.
Neajunsurile actuale ale secţiei au fost aduse înaintea noastra de către un medic care lucrează acolo.
Noi dorim prin acest proiect să crească calitatea actului medical și confortul micuților pacienţi și al părinților însoțitori.
G.A.: Tot în presa locală au apărut în săptamânile trecute şi discuţii legate de acest proiect, povesteşte-ne mai multe din punctul tau de vedere.
AM.N.: Noi ne-am facut treaba aşa cum am crezut că e mai bine pentru toţi cei implicaţi, nu vom înţelege niciodată reacţiile care au aparut, contrar celor discutate la lansarea proiectului.
Regretăm tot odată situaţia în care s-a ajuns datorită unor factori imprevizibili, factori care după părerea mea- idealistă- nu işi au locul în cadrul unui proiect a cărui ţintă sunt copiii bolnavi.
Am fost prinşi în mijlocul unui război inutil, în timp ce ne implicăm, din nou voluntar, în comunitatea din care facem parte.
Ne dorim ca instituţiile publice implicate în proiect (Spitalul Judeţean, Consiliul Judeţean) să medieze problemele interne ce nu ţin de noi, pentru ca să ne putem apuca de treabă.
G.A.: Ce te-a afectat cel mai tare în urma evenimentelor derulate?
AM.N.: Am fost pusi la zid pe nedrept, într-o perioadă în care Ruxandra (nepoţica mea cu leucemie) era foarte rău. Sufleteşte sunt acolo cu ea, şi în următoarea perioadă tot ce conteaza e starea ei !
G.A.: Ce lecţie ai învăţat în urma acestor evenimente?
AM.N.: Nici o fapta buna nu rămâne nepedepsită!
G.A.: Ce proiecte de viitor ai?
AM.N.: Ne pregătim de a patra vară cu copiii noştrii de la “Clubul Copiilor din Cetate” unde am început să punem bazele pentru un program frumos şi dedicate lor, ”Biblioteca Vie”, “Coşul Iepuraşului”, “Ziua Voluntarului Mic”, “Cofetăria Cetaţii”, “Cutia cu Suflet”, “Voluntfest”, şi multe altele. Abia aşteptăm!
G.A.: Care e scopul tău final?
AM.N.: În urma experienţelor acumulate în atăţia ani, doresc bineânţeles să mă implic cât mai mult în comunitatea din care fac parte, şi să las cât mai multe exemple de bunătate şi dăruire printer oameni.
Mulţumim Anamaria pentru timpul acordat şi îţi dorim succes în toate acţiunile tale viitoare, în noi vei avea un sprijin pentru că faci lucruri frumoase pentru Arad şi arădeni.
Am stat de vorbă cu una dintre cele mai active arădence din zona voluntariatului arădean. Este vorba despre Anamaria Nyeki, fondatoarea asociaţiei Cetatea Voluntarilor.
Ghidul Arădean: Ştim că perioada prin care trece familia ta în acest moment nu este una usoară, ne bucurăm că acorzi acest interviu ziarului nostru. Cum este Ruxandra, copilul pentru care mulţi arădeni se roagă, donează, şi o vor înapoi acasă?
AnaMaria Nieky: Mulţumesc foarte mult că v-aţi găndit la mine, Ruxandra este într-o stare medical stabilă, sub tratament citostatic, o vizităm la spital cât de des putem. Leucemia e o boală grea, mult prea grea pentru un copil de doar 1 an şi jumate! Vestea că cineva din familia noastra are leucemie a fost foarte grea şi multe din activităţile CETĂŢII VOLUNTARILOR le-am îndreptat spre strângerea de fonduri pentru a reuşi în final să o aducem acasă, iar dacă va fi cazul să suportăm tratamentul în străinatate. Înca de la demararea campaniei “Împreună pentru Ruxandra” am simţit că Arădenii sunt alături de noi !Tare multumim!!!
G.A.: Cum ai început activitatea de voluntariat şi de când?
AM.N.: La 15 ani, într-o tabără de copii. De atunci am simţit că acesta este cel mai frumos lucru înspre care trebuie săimi îndrept viata. Acum nu aş putea trăi fără voluntariat.
G.A.: Cum ţi-a venit ideea de a înfiinţa o asociaţie?
AM.N.: Din nevoia de a face mai mult pentru comunitatea în care trăiesc. Astfel am dat viaţă la ceea ce se numeşte Cetatea Voluntarilor Arad. Un proiect frumos, active, cu mulţi oameni frumoşi alături de noi, de care sunt tare mândră.
G.A.: A fost greu să porneşti? Cu ce probleme se confruntă cineva care doreşte să urmeze această cale?
AM.N.: Nu a fost foarte greu să şti…a treia zi de la lansarea asociaţiei aveam deja prima acţiune destinată copiilor cu Sindromul Down. Aceasta a fost una foarte reuşită şi apreciată! Inevitabil sunt şi greutăţi şi probleme… noi de exemplu am avut întodeauna problema spatiului (nu avem sediu) este greu să te organizezi când ai lucrurile în 3 locuri neconforme activităţilor noastre…dar mergem înainte nu este uşor dar este frumos!
G.A.: Câte activităţi faceţi într-un an şi câţi voluntari are asociaţia?
AM.N.: Avem un calendar de activităţi lunare bine stabilite şi deja întipărite în mintea copiilor, a voluntarilor, şi a cadrelor didactice,a partenerilor şi colaboratorilor noştri. Multe, foarte multe …de multe ori nici noi nu mai ştim…zeci de activităţi.
G.A.: Cum îţi recrutezi voluntarii?
AM.N.: De cele mai multe ori ei ne caută pe noi la finalul activităţilor. Se“lipesc” de CETATE …avem prezentări în şcoli şi liceele Arădene şi chiar din judetul Arad …voluntarii noştri sunt de la 3 ani până la 60 de ani …ii iubim pe toţi şi mult ne bucurăm când suntem toţi adunaţi la activităţile din oraş şi nu numai.
G.A.: Care este acţiunea ta de suflet?
AM.N.: Toate sunt din sufletul meu …cele mai iubite sunt “Banca de Scutece”, “Cutia cu Suflet” si “ZIUA Internaţională a Bolilor Rare (INIMA UMANA ,MANA UMANA), este greu să alegi doar una, ţin la toate, majoritatea sunt iniţiate de noi şi au un loc foarte special în sufletul meu.
G.A.: Cum ţi-a venit idea să infiinţezi “Banca de Scutece”? din câte ştim, este prima şi singura din România.
AM.N.: DAAAAAA!!! “Banca de Scutece” am infiinţat-o din nevoia de a fi alaturi de cei mici.…noi fiind foarte apropiaţi de bebeluşii abandonaţi prin spitale. Astfel ne-am gândit că ei au nevoie în permanenţă de ajutor şi de un stoc de provizii. Neavând spaţiu special destinat în spital pentru depozitarea produselor pentru bebeluşi, prietenii noştri de la hypermarketul REAL Arad ne găzduiesc proiectul care, după prima lună de la lansare, a reuşit să adune pentru următorii 2 ani, necesarul de produse de care au nevoie copiii abandonaţi în maternitate. Asta ne bucură şi ne încurajează să mergem mai departe cu idea noastră să fim alături de ei în drumul lor lung şi din păcate pentru mulţi dintre ei fără mame…
G.A.: De curând au fost mai multe articole în presa locală despre îndrăzneţul proiect de a reabilita secţia de pediatrie de la Spitalul Judeţean, cum ţi-a venit idea şi care a fost idea de la care ai plecat?
AM.N.: Campania are un scop umanitar şi iși propune reabilitarea Secției de Chirurgie și Ortopedie Pediatrică din cadrul SCJU Arad, pentru a corespunde normelor legale prevăzute de OMS 914/2006 în vederea obținerii autorizației sanitare și nu în ultimul rând, pentru a atinge standardele europene.
Neajunsurile actuale ale secţiei au fost aduse înaintea noastra de către un medic care lucrează acolo.
Noi dorim prin acest proiect să crească calitatea actului medical și confortul micuților pacienţi și al părinților însoțitori.
G.A.: Tot în presa locală au apărut în săptamânile trecute şi discuţii legate de acest proiect, povesteşte-ne mai multe din punctul tau de vedere.
AM.N.: Noi ne-am facut treaba aşa cum am crezut că e mai bine pentru toţi cei implicaţi, nu vom înţelege niciodată reacţiile care au aparut, contrar celor discutate la lansarea proiectului.
Regretăm tot odată situaţia în care s-a ajuns datorită unor factori imprevizibili, factori care după părerea mea- idealistă- nu işi au locul în cadrul unui proiect a cărui ţintă sunt copiii bolnavi.
Am fost prinşi în mijlocul unui război inutil, în timp ce ne implicăm, din nou voluntar, în comunitatea din care facem parte.
Ne dorim ca instituţiile publice implicate în proiect (Spitalul Judeţean, Consiliul Judeţean) să medieze problemele interne ce nu ţin de noi, pentru ca să ne putem apuca de treabă.
G.A.: Ce te-a afectat cel mai tare în urma evenimentelor derulate?
AM.N.: Am fost pusi la zid pe nedrept, într-o perioadă în care Ruxandra (nepoţica mea cu leucemie) era foarte rău. Sufleteşte sunt acolo cu ea, şi în următoarea perioadă tot ce conteaza e starea ei !
G.A.: Ce lecţie ai învăţat în urma acestor evenimente?
AM.N.: Nici o fapta buna nu rămâne nepedepsită!
G.A.: Ce proiecte de viitor ai?
AM.N.: Ne pregătim de a patra vară cu copiii noştrii de la “Clubul Copiilor din Cetate” unde am început să punem bazele pentru un program frumos şi dedicate lor, ”Biblioteca Vie”, “Coşul Iepuraşului”, “Ziua Voluntarului Mic”, “Cofetăria Cetaţii”, “Cutia cu Suflet”, “Voluntfest”, şi multe altele. Abia aşteptăm!
G.A.: Care e scopul tău final?
AM.N.: În urma experienţelor acumulate în atăţia ani, doresc bineânţeles să mă implic cât mai mult în comunitatea din care fac parte, şi să las cât mai multe exemple de bunătate şi dăruire printer oameni.
Mulţumim Anamaria pentru timpul acordat şi îţi dorim succes în toate acţiunile tale viitoare, în noi vei avea un sprijin pentru că faci lucruri frumoase pentru Arad şi arădeni.
4.756 ron
4.194 ron
