Evident că poate ne-am obişnuit, sau în graba de zi cu zi, ajungem să trecem pe lângă multe ...... fără să le mai observăm, mintea noastră fiind ocupată cu grijile de zilnice, cu probleme, cu aglomeraţia din oraş. Evident că sunt multe încă de făcut prin oraş, însă din păcate, dacă ne oprim şi privim în jur, constatăm că nici ce avem şi nici ce construim nu se păstrează, iar aici nu mai putem discuta nici de administraşie, politicieni, primar, ci discutăm de civilizaţie, sau mai exact, de lipsa ei.
Zilele trecute traversând parcul Eminescu, nu am putut să nu observăm felul în care unii concetăţeni îşi manifestă talentul artistic, pictând de la bancile din parc până la soclul crucii martirilor, şi cam tot ce are mai mult de 30/30cm unde îşi poate lăsa amprenta „artistul” neînteles. Am îneceput să ne uităm cu atenţie în jur, şi abia atunci am observat modul absolut barbar în care unii înteleg să aibe grijă de bunul public. Am facut un tur scurt al parcului Eminescu şi am constatat cu tristeţe că este vandalizat de aceşti indivizi care consideră că trebuie să-ţi lase semnătura cu spay pe tot ce se poate.
Ne-am adus aminte că s-a mai scris şi despre noua pasarelă pietonală de la strand, care a căzut şi ea victima „îndrăgostiţilor din Arad” şi la scurt timp a început să fie gazda mesajelor de iubire ale tinelor iubăreţi, asta probabil după ce încercarea mult mai romantică de a pune „lacătele” iubirii pe această pasarelă nu a prins la fel de bine precum a prins acest obicei pe podul artelor din Paris, iar atunci, unii iubăreţi arădeni s-au gandit să-şi pecetluiască iubirea „mânjind” podul cu hieroglife de dragoste. Am făcut o plimbare pe pasarelă să vedem „evoluţia”, şi am văzut-o, tristă privelişte. În plus, am constatat că, deja şi unul din pilonii de susţinere ai pasarelei a căzut victimă talentului artistic. Părăsind parcul Eminescu în ochi îţi sar alte „picturi lupestre” pe clădirea Primăriei, pe palatul Cenad, nici actuala clădire a UAV (fostul liceu sanitar) nu a scăpat de spray-urile acestor indivizi.
Apoi am făcut o plimbare scurtă pe Bd. Vasile Milea şi Str. Praporgescu, privind atent în jur. Am descoperit că totul e mânjit efectiv de nesimţirea şi inconştienţa unor nesimţiţi, care cu siguranţă au senzaţia despre ei că sunt mari artişti. Nimic nu le-a scăpat, de la dig şi până la pereţii blocurilor, totul trebuie pictat.
Galeria de poze este făcută doar în această zonă, acest prost obicei din păcate se întinde în toate cartierele aradului.
Deviza acestor indivizi probabil că este:
"Nu puteţi voi curăţa cât putem, noi mânji".
Evident că poate ne-am obişnuit, sau în graba de zi cu zi, ajungem să trecem pe lângă multe ...... fără să le mai observăm, mintea noastră fiind ocupată cu grijile de zilnice, cu probleme, cu aglomeraţia din oraş. Evident că sunt multe încă de făcut prin oraş, însă din păcate, dacă ne oprim şi privim în jur, constatăm că nici ce avem şi nici ce construim nu se păstrează, iar aici nu mai putem discuta nici de administraşie, politicieni, primar, ci discutăm de civilizaţie, sau mai exact, de lipsa ei.
Zilele trecute traversând parcul Eminescu, nu am putut să nu observăm felul în care unii concetăţeni îşi manifestă talentul artistic, pictând de la bancile din parc până la soclul crucii martirilor, şi cam tot ce are mai mult de 30/30cm unde îşi poate lăsa amprenta „artistul” neînteles. Am îneceput să ne uităm cu atenţie în jur, şi abia atunci am observat modul absolut barbar în care unii înteleg să aibe grijă de bunul public. Am facut un tur scurt al parcului Eminescu şi am constatat cu tristeţe că este vandalizat de aceşti indivizi care consideră că trebuie să-ţi lase semnătura cu spay pe tot ce se poate.
Ne-am adus aminte că s-a mai scris şi despre noua pasarelă pietonală de la strand, care a căzut şi ea victima „îndrăgostiţilor din Arad” şi la scurt timp a început să fie gazda mesajelor de iubire ale tinelor iubăreţi, asta probabil după ce încercarea mult mai romantică de a pune „lacătele” iubirii pe această pasarelă nu a prins la fel de bine precum a prins acest obicei pe podul artelor din Paris, iar atunci, unii iubăreţi arădeni s-au gandit să-şi pecetluiască iubirea „mânjind” podul cu hieroglife de dragoste. Am făcut o plimbare pe pasarelă să vedem „evoluţia”, şi am văzut-o, tristă privelişte. În plus, am constatat că, deja şi unul din pilonii de susţinere ai pasarelei a căzut victimă talentului artistic. Părăsind parcul Eminescu în ochi îţi sar alte „picturi lupestre” pe clădirea Primăriei, pe palatul Cenad, nici actuala clădire a UAV (fostul liceu sanitar) nu a scăpat de spray-urile acestor indivizi.
Apoi am făcut o plimbare scurtă pe Bd. Vasile Milea şi Str. Praporgescu, privind atent în jur. Am descoperit că totul e mânjit efectiv de nesimţirea şi inconştienţa unor nesimţiţi, care cu siguranţă au senzaţia despre ei că sunt mari artişti. Nimic nu le-a scăpat, de la dig şi până la pereţii blocurilor, totul trebuie pictat.
Galeria de poze este făcută doar în această zonă, acest prost obicei din păcate se întinde în toate cartierele aradului.
Deviza acestor indivizi probabil că este:
"Nu puteţi voi curăţa cât putem, noi mânji".
4.756 ron
4.194 ron
