Opinie: Partidul, Dragnea, România!

România trăieşte din plin şi din greu delirul Dragnea, visul unui politician care se visează continuatorul lui Nicolae Ceauşescu. Dragnea crede că poate să transplanteze modelul de conducere a lui Ceauşescu în democraţia românească. Devine evident că Dragnea încearcă să copieze, conştient sau nu, marele cârmaci, prin câteva elemente-cheie.

Partidul-stat. Ca şi Ceauşescu, Dragnea vrea să conducă România de la partid, nu din instituţiile statului. Dacă nu poate să fie premier, Dragnea e şef de partid, şef peste Guvern, şef peste Parlament, se vrea şef peste procurori şi judecători. Statul devine o anexă a partidului, iar partidul-stat un bun privat al cârmaciului.

Paranoia conspiraţiilor. Ca şi Ceauşescu, Dragnea este măcinat de gândul unor duşmani care îi vor răul. Pentru asta, România este întoarsă pe dos. Pentru că l-a bănuit pe Grindeanu de trădare, Dragnea a provocat o criză politică şi a dat jos Guvernul PSD. Pentru că are probleme cu justiţia, Dragnea vrea să „reformeze” justiţia, de fapt să modifice legile în aşa fel încât să scape de pedeapsă pentru faptele sale. Statul este parazitat de oameni plasaţi în funcţii cheie pe criteriul loialităţii faţă de conducătorul iubit.

Megalomania. Ca şi Ceauşescu, Dragnea construieşte un cult personal. Comunitatea din care provine conducătorul devine un centru de interes naţional, spaţiu care trebuie ridicat la rang de buric al României. În loc de Scorniceşti, apare Gratia, comuna sa de baştină, omagiată pentru că a dat lumină ţării, unde se fac investiţii masive în infrastructură, în fotbal. În loc de judeţul Olt, apare judeţul Teleorman, de unde vin conducătorii naţiunii, unde se construieşte un stadion de fotbal fără echipă, unde se investeşte masiv în drumuri, utilităţi etc.

Conducătorul ţine loc de realitate. Ca şi Ceauşescu, Dragnea este sursa de cunoaştere a realităţii. Dă indicaţii preţioase, ca Ceauşescu, care ţin loc de deliberări ale specialiştilor, de decizii guvernamentale. Zicerile sale sunt izvor legislativ. Exemplul şocant este al ministrului Rovana Plumb, care întrebată dacă s-a scumpit sau nu benzina nu a fost interesată de realitate: „dacă domnul Dragnea a spus că nu s-a scumpit înseamnă că aşa este”.

Grija falsă faţă de popor. Ca şi Ceauşescu, Dragnea se pretinde un socialist fiu al poporului. Trăieşte politic din populism şi pomeni electorale, agită teama faţă de străini, nu este respectat în Occident, deci atacă Europa. În realitate, Dragnea trăieşte într-o casă cât un bloc, are afaceri mascate, proprietăţi în ţări exotice. Dragnea şi-a făcut propriul domeniu megaloman, în stilul Casei Poporului.

Poate pentru români este util să recitească versurile scrise cu slugărnicie pentru Ceauşescu, versuri care se potrivesc perfect pentru noul fiu al poporului, Liviu Dragnea:

Poporul, Ceauşescu, România!

Avem in fruntea noastra un fiu al tarii
Cel mai iubit si cel mai ascultat.
Ce-n lume, pina-n departarea zarii
E pretuit de oameni si stimat.

Si-aceste trei cuvinte minunate,
Cuvinte demne ca un tricolor,
Noi le purtam in inima sapate,
Spre comunism, spre anii viitori.

Poporul, Ceausescu, Romania,
Partidul,Ceausescu,Romania.

Sursa foto: Academiacatavencu.info



Aladin